Texte alese de Părintele Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, din publicația „Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina (Documente – înscrisuri în care se menţionează că Fundaţia a fost proprietarul bunurilor sale)”, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2014.Fondul Bisericesc *
(Proprietar și nu doar administrator al bunurilor sale)
„În toate cetățile pe care ți le va da Domnul Dumnezeul tău,
să-ți pui judecători…ca să judece poporul cu judecată dreaptă.
Să nu faci abateri de la judecata dreaptă, că mita orbește ochii
înțelepților și strâmbă pricinile drepte. Caută dreptate și iarăși dreptate. ”
(Deuteronom 16,18-19)
În anul 1775, partea de Nord a Moldovei- Bucovina a fost ocupată de Austria.
În anul 1781, împăratul Iosif al II- lea, prin Ordonanța din 27 decembrie a dispus inventarierea averilor bisericești. În anul 1783, iunie 19, prin Ordonanța nr. 3469, punctul 8 dispune: “Să se procedeze, fără întârziere, la reducerea și restrângerea mănăstirilor, iar pământurile și fondurile se vor lua în administrație…”; din cele 32 mănăstiri și schituri au rămas în funcțiune numai 3: Putna, Sucevița și Dragomirna.
Cu privire la regimul averilor mănăstirilor desființate se dau lămuririle cuvenite, foarte precise, prin câteva scrisori:Scrisoarea Consiliului aulic de război din Viena către generalul Enzenberg, nr.993 (1)
- Scrisoarea Consiliului aulic de război din Viena către generalul Enzenberg, nr.1519 (2)
- Scrisoarea Consiliului aulic de război din Viena către episcopul Bucovinei Dositei Herescul nr.1519.(3)
- Prin Regulamentul bisericesc, decretat de împăratul Iosif al II-lea la 29.04.1786, se înființează Fondul Bisericesc din Bucovina. „Sub denumirea de Fond religios se înțelege întreaga avere menită pentru întreținerea regiunii.
Această avere a Fondului religios constă în bani gata sau în natură, adică averi mănăstirești și preoțești mișcătoare și nemișcătoare“(4). “Averea Fondului a sporit…până în 1925“.(5)
Din scrisorile aulice ca și din conținutul Regulamentului Fondului Bisericesc înțelegem că împăratul Iosif al II-lea nu a emis nici un text cu putere de lege prin care să declare că proprietățile mănăstirilor au trecut în proprietatea statului sau în proprietatea coroanei austriece.
Ministerul de război austriac a luat în arendă în anii 1788 și 1792 pământurile Fondului Bisericesc din domeniu Rădăuți și Frătăuți pentru trebuințele hergheliei instalată în Rădăuți. Menționăm câteva prevederi ale contractului de arendare:
“Paragraful I punctul 3: “Durata relației de arendare stabilite aici se întinde pe durata a 20 de ani începând cu 1 mai 1890 și până la data de 30 aprilie 1910.”
Punctul 13: “Arendașul are obligația ca la încheierea timpului de arendă să returneze proprietarului obiectul arendei nealterat ca suprafață și calitate în măsura în care o astfel de alterare nu a avut loc în urma unor fenomene naturale, întâmplări sau exploatare supradimensionate de material.
Arendașul este obligat ca la administrarea și folosirea pădurilor arendate să respecte prevederile legii pădurilor.“
Punctul 15: „În luna august 1909 se vor returna proprietarului toate acele terenuri care sunt necesare pentru semănăturile de toamnă. Terenurile necesare pentru semănăturile de vară 1910, vor fi returnate proprietarului în toamna anului 1909 după recoltarea și eventuala folosire pentru pășunat“.
Husarec, fostul ministru în guvernul austriac, într-un tratat asupra Fondului greco-oriental (bisericesc orthodox (n.n.), publicat în Lexiconul de stat, Viena 1909, Compendiu al Completului de drept public, declară: „…Întrucât acest Fond a fost întrebuințat totdeauna numai pentru trebuințele Bisericii Greco-orientale și nu a fost avizat la dotațiuni din partea statului, nu sunt la el date multe complicate ca la fondurile catolice, ci din contra, caracterul averii sale fundaționale care era strict separată de averea statului, a fost îndeobște recunoscut și acesta mai ales și în jurisprudența Casației (R.G. 20 I N: Hye 205).
Bugetul acestui Fond nu formează o parte din bugetul statului și alcătuirea lui se face fără ingerința parlamentului sau a Dietei din Bucovina.”
11 martie 1885
Nr.207
„Înalta Comisie Provincială
De multe decenii, țărișoara noastră a avut norocul să dețină unele din cele mai puternice izvoare cu ape minerale ferugionoase și carbogazoase iar localitatea în care aceste izvoare sunt în cel mai mare număr este Vatra Dornei…
Dar cum izvoarele sunt proprietatea unei persoane cu moralitate, aceasta fiind Fondul religios greco-oriental…“
Înaltul Minister al Agriculturii…Majestatea SA Apostolică, Împărătească și Regească cu preamare bunăvoință a poruncit ca în Vatra Dornei, pe cheltuiala Fondului Religios în calitate de proprietar al celor mai bogate izvoare cu efect curativ, să se construiască o clădire impunătoare corespunzătoarea timpurilor de față din material dur…viitorul material era dependent de dezvoltarea stațiunii balneare din proprietatea Fondului în această localitate”.
Rentele antebelice
„Fondul Religios a împrumutat Statul austriac cu suma de 5.348.200 coroane aur pentru susținerea campaniilor militare. După 1918 datoria a fost plătită de statul austriac în titluri de rentă în depozitul aflat la casa poștală din Viena, fiind preluate de Statul Român. Statul Român prin Ministerul de finanțe comunică Fondului Bisericesc la data de 16.11.1936 refuzul de a elibera acestuia rentele antebelice (Dosar 1810/1938 Înalta Curte de Casație și Justiție)”.
Statutul Fundației Fondului Bisericesc după 1918
„Constituția regatului României din 1923, în art.22, consacrând Biserica Ortodoxă și cea greco-catolică, Biserici românești, garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecție. În alineatul 7 al acestui articol, cu referire directă la Biserica Ortodoxă, se prevede: o lege specială va statornicii principiile fundamentale ale acestei organizații unitare, precum și modalitatea după care Biserica își va reglementa, conduce și administra prin organismele sale proprii și sub controlul statului chestiunile sale religioase, culturale, fundaționale și epitropești“ anexă nota (6).
Contractul de împrumut garantat cu ipotecă încheiat în aprilie 1936 „Între subarendașii: Creditul ipotecar al României S.A. și Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei-proprietar, denumit mai jos “împrumutatul“, reprezentat prin Arhiepiscopul și Mitropolitul Nectarie…
Art.10. Suprafața totală a proprietății ipotecată rămasă în urma exproprierilor definitive, effectuate pe baza Legii pentru reforma agrară din Bucovina, din 23 iulie 1921 este de circa 240.000 ha.
Această proprietate se stăpânește de împrumutat în baza înscrierilor în registrele funciare existente și o parte distruse de pe care se vor remite societății de către împrumutat, copii legalizate îndată după înscrierea ipotecilor și refacerea celor distruse. Societatea se obligă, de a elibera de ipotecă terenurile expropriate conform legii, care urmează încă a fi defalcate.
Art.11- Împrumutatul declară…că bunurile menționate în prezentul Contract, îi aparțin în plină proprietate și că poate dispune de ele în întregime…“
Legea pentru reforma agrară publicată în Monitorul Oficial nr. 93 din 30 iulie 1921
Art.5
„…se exceptează de la expropriere…pădurile Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina…“
Curtea de Casație din Varșovia, prin Decizia din 07.05.1931, a stabilit că: patrimoniul Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este o avere separată de patrimoniul statului (austriac n.n.), iar această stare de fapt și de drept a Fondului Bisericesc nu s-a schimbat cu nimic în urma prăbușirii monarhiei habsburgice (Pandectele Române, partea a treia, pag.67).
Amenajamentul silvic se întocmește pentru o perioadă de zece ani; el este aprobat prin Decizie ministerială și publicat în Monitorul Oficial; în cuprinsul textului se menționează: suprafața aprobată pentru lucrările de amenajare [suprafața totală administrată de ocolul silvic], numele Ocolului silvic, numele proprietarului, în cazul în care se menționează Fondul Bisericesc, se mai menționează: „Fondul Bisericesc ca proprietar și totodată ca explotator se obligă a aduce la cunoștința Ministerului de Agricultură și Domenii…“
La sfârșitul textului amenajamentului se face o precizare intitulată Observațiune cu următorul conținut (7).
În Extrasul din „Tabloul proprietarilor de păduri particulare din localitățile aparținând fostului județ Rădăuți“, întocmit de Ocolul Silvic Rădăuți la data de 14.03.1946, în baza documentelor aflate la Direcția județeană Suceava, Arhivele Naționale, se menționează ca proprietar de pădure și Fondul Bisericesc.
În data de 12 noiembrie 1946 se încheie o Convenție între C.F.R. și Fondul Bisericesc pentru „Valorificarea bunurilor Fondului Bisericesc“ adică a pădurilor Fondului Bisericesc-proprietarul bunurilor Fondului. (M.O.nr.266, noiembrie 12).
Prin Decretul 273/24 iunie 1949 Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei este desființat; ca urmare, Comisia de lichidare a Fondului întocmește un „Tablou al suprafețelor totale de proprietăți ale fostului Fond Bisericesc Ortodox Român după verificarea făcută de Comisia de lichidare la fața locului“, în Tablou se menționează, pe județe (Rădăuți, Câmpulung, Suceava) fiecare ocol silvic cu suprafața sa; totalul suprafețelor este de 192.468,41 ha.
Statul roman se intabulează ca proprietar pe o parte din suprafețele forestiere care au fost în proprietatea Fondului Bisericesc; pe foaia tabulară scrie: Proprietar Statul Român în baza Legii nr. 119/1948 și a Decretului nr. 273 din 24 iunie 1949; în continuare se menționează: „Această Carte Funciară…a avut proprietar anterior Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în baza Legii din 8 martie 1873“ (Decretul 273/1949 nefiind publicat în Monitorul Oficial este un act neexistent-nul).
În Enciclopedia României se menționează că Statul Român, în perioada interbelică, a avut în Bucovina, ca proprietar, suprafețe forestiere circa 13.000 ha.
Cele două Minute încheiate la sediul A.N.R.P(8)
Fundația F.B.O.R.B. , de astăzi, a fost recunoscută ca una și aceeași persoană juridică cu cea desființată prin Decretul 273/1949 de următoarele instanțe: Tribunalul Suceava prin Încheierea interlocutory din 17.09.2001 în dosarul nr.3631/2001; de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia Civilă nr.4401/31.10.2003; de Curtea de Apel Galați prin Decizia civilă nr. 269/04.03.2004, precum și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.7962/13.10.2005 care recunoaşte calitatea procesuală, calitatea de proprietar.
Legea numărul 213/1998:
Art 6: „(1)Fac parte din domeniul public sau privat al Statului sau al unităților administrativ teritoriale și bunurile dobândite de Stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea Statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării de către Stat.
(2) Bunurile preluate de Stat fără un titlu valabil, inclusive cele obținute prin vicierea consimțământului (9), pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi special de reparație”.
„Când sunt înscris în Cartea Funciară, iar faptul că sunt înscris în Cartea Funciară ca proprietar, nimeni altul nu poate afirma, că el este adevăratul proprietar; nici o contra probațiune nu are loc pentru că proprietatea se dobândește prin intabulare (art. 431) și adversarul meu nefiind înscris, este evident că nu este proprietar” (Ștefan Laday, „Codul Civil Austriac”, Tipografia Fondului Cărților Funciare, Cluj, 1924, vol. I, pag. 506).
Jurisprudența: „Curtea Constituțională:… în toate cazurile în care titlul nu este valabil, Statul nu a dobândit titlul de proprietate asupra imobilului, pe cale de consecință, dreptul de proprietate al persoanei deposedate nu s-a stins niciodată, nefiind desființat legal… persoanele care consideră că în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost deposedate nelegitim de proprietățile lor imobiliare…pot cere în justiție pe calea acțiunii în revendicare recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra acestor bunuri și, ca urmare, restituirea lor” Decizia nr. V/20 noiembrie 2000.
Al patrulea ciclu procesual pentru retrocedarea Fondului Bisericesc a avut loc la Curtea de Apel Cluj care a dispus efectuarea expertizei tehnice (topo-cadastrale). Cererea în probațiune a fost formulată de pârâți iar potrivit legii cel care solicită proba trebuie să suporte costurile; instanța a dispus ca ambele părți, adică și reclamanta (Fondul Bisericesc) să suporte costurile expertizei care în sumă de 7, 15 milioane euro ;Fondul Bisericesc nedispunând de sumă, jumătate din cea amintită mai sus, sumă exagerat de mare 3,5 milioane de euro, nu a dat curs hotărârii instanței. Dacă aceasta era ultima condiție ca Fondul Bisericesc să fie retrocedat, cine putea da garanția efectuării retrocedării când partea adversă a spus permanent că Fondul Bisericesc nu a făcut dovada că a fost proprietarul bunurilor pe care le solicită să-i fie retrocedate.
Decizia Nr. 3332/ 27. 11. 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționează, între altele: „ Reclamantul (Fondul Bisericesc n.n.) nu a făcut dovada indubitabilă a existenței dreptului de proprietate și a întinderii acesteia cu privire la fiecare bun imobil revendicat și nu a dovedit că toate bunurile revendicate se află în prezent în posesia pârâților chemați în judecată, o astfel de dovadă fiind cu neputință în absența probei cu expertiză tehnică (10).
Adevărul este că am dovedit existența dreptului nostru de proprietari : parohiile și mănăstirile au primit în proprietate câte 30 ha terenuri forestiere tocmai pentru că am fost proprietarii bunurilor Fondului Bisericesc ; prin aceasta Statul deci a confirmat existența legală a Fondului Bisericesc constituit înainte de preluarea pădurilor de către Statul Comunist(Legea 1/2000 Ast.29 alin 2 și alin 32 din aceiași Lege).
„Centrele Eparhiale, protoieriile, mănăstirile, schiturile, parohiile, filiile constituite până la data intrării în vigoare acestei Legi, dobândesc prin reconstituire, suprafețe până la 30 ha din fondul bisericesc al cultului căruia îi aparține, dacă acesta a avut în proprietate terenuri forestiere”; dovezile, mărturiile, în această privință au fost menționate pe întreg parcursul textelor de față.
Toată lumea știe că dreptul de proprietate se dovedește cu acte de proprietate, Cartea Funciară , înscrisuri și alte documente ;expertiza pentru întinderea proprietății se face atunci când ți s-a recunoscut dreptul de proprietate și urmează predarea obiectului proprietății; în cazul nostru întinderea proprietății este menționată în actele de proprietate recunoscute de instituțiile în drept; se păstrează chiar și bornele întinderii suprafețelor.
Dacă Statul Român ar fi avut proprietatea iar Fondul Bisericesc doar posesia, Decretul 270/1949 de lichidare a Fondului Bisericesc nu ar fi avut obiect.
Cele consemnate în rândurile de față se adresează persoanelor cu integritate deontologică (morală și profesională) în formulările și deciziile de ordin juridic și nu celor care, la presiunea unor politicieni și a mafiei lemnului au contestat calitatea noastră de proprietari ai bunurilor Fondului bisericesc; acestor persoane li se potrivesc cuvintele lui Mihai Eminescu, spuse la vremea sa, cu privire la Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina: „ Austria, crezând a putea abstrage de la serviciul oamenilor cu părinți cerți, care să fi vorbit o limbă certă, să fi ținut la un cămin, să fi avut în suflet ‹simț istoric›, singurul care întărește împărățiile, s-au folosit din contra de oameni care nu țineau la nimică ,nici la Austria ca abstracție , de oameni care în jurnalele lor îi vedem vânduți la turci(ca Neue freie Presse), la imperiul german, la ruși, cu-n cuvânt Austria s-a servit de un element venal, corupt, lipsit de caracter , adevărat gunoi al catilinarismului. Acești oameni guvernau și guvernează… .
De aceea guvernul austriecesc, înaintea venirei contelui Hohenwart la minister, era un guvern de parveniți, stăpâniți, ei la rândul lor, de hetere. După căderea contelui, regimul, ‹bursei› a reînceput, neutralizat întrucâtva de blestemele populațiilor ruinate de la un capăt al imperiului la celalt. Astfel dar, era firesc ca predecesorii lui Hohenwart, care în viața lor n-au simțit instinctul respectării proprietății, să răspundă într-un rând bucovinenilor că ‹fondul religionar greco-oriental nu ar fi al bisericei, ci al guvernului›.
Noi nu putem nici închipui măcar o asemenea lipsă de orice simț de pudoare.
Și nici în Austria n-ar fi cutezat nimeni până la acești parveniți să ridice pretenții asupra averei unei biserici neatârnate, neconfundabile cu statul austriac.” (11)
Procesul retrocedării Fondului Bisericesc s-a desfășurat după „calapodul” justiției din timpul regimului comunist de factură moscovită ;dăm ca exemplu un fapt menționat în cartea „Gulagul. O istorie” :„Soția lui Lev Razagon a fost rearestată și el a vrut să știe de ce. Când i s-a spus că fusese condamnată din nou pentru aceleași delicte ca înainte, el a cerut în continuare explicații:-Deja și-a ispășit sentința –Vă permite legea să pedepsiți pe cineva de două ori pentru aceiași culpă?
Procurorul s-a uitat uluit la mine.
- Bineînțeles că nu. Dar ce are a face aici legea?”(Anne Applebaum „Gulagul. O istorie”) traducere din limba engleză de Simona Gabriela Vărzan și Vlad Octavian Palcu, Editura Humanitas, București, 2011, pag. 474).
În cazul nostru: ce are a face legea care prevede retrocedarea proprietăților confiscate de către regimul comunist cu solicitarea noastră: retrocedarea Fondului Bisericesc?
Restituirea bunurilor fundației Fondul Bisericesc este un act de dreptate într-un Stat de drept. Această proprietate este singura și sigura resursă financiară și materială pentru acoperirea cheltuielilor cerute de lucrările de conservare și restaurare a valorilor de patrimoniu cultural-național creat și păstrat de Biserica noastră ortodoxă în incintele mănăstirilor și ale bisericilor parohiale.
Potrivit uzanțelor internaționale, Statul, oricare ar fi el, nu este obligat să acopere în întregime cheltuielile pentru conservarea și restaurarea valorilor de patrimoniu național aflate în proprietate privată.
Constituția țării garantează dreptul de proprietate (Art. 44, al.1 și 2).
Suprafața forestieră care trebuie retrocedată potrivit legii poate scandaliza pe unii. Câtă pădure a mai rămas de exploatat îngrijorează pe adevăratul ei proprietar; pădurea a fost vandalizată după decembrie 1989.
Destinația veniturilor acestei suprafețe forestiere, potrivit prevederilor Statutului de organizare și funcționare al Fundației Fondul Bisericesc se îndreaptă către: administrarea pădurii potrivit legilor silvice, îngrijirea valorilor de patrimoniu cultural-religios aflat în proprietatea bisericii din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, ajutorarea celor cu lipsuri de ordin material: familii, persoane individuale, școlari, studenți, bolnavi, bătrâni, copii lipsiți de îngrijirea părinților lor, școli, spitale.
Pădurea ajunsă în mâinile adevăratului ei proprietar nu va mai fi vandalizată și ca urmare echilibrul ecologic nu va mai fi amenințat.
Pentru a înțelege mai bine cele spuse mai sus să se cerceteze starea pădurilor și sistemul de exploatare până la instalarea regimului comunist, cea din timpul regimului comunist și cea de după decembrie 1989 până astăzi.
Observaţiune:
În Dosarele procesului de retrocedare a Fondului Bisericesc sunt și Decizii contradictorii: unele date de două instanţe de acelaşi nivel pentru aceeaşi problemă; de exemplu: Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Cluj cu privire la proba de expertiză pentru identificarea terenului ca întindere şi vecinătate cerută de Regia Naţională a Pădurilor şi Direcţia Silvică Suceava: Timişoara o respinge, Clujul o impune; altele date de aceeaşi instanţă în aceeaşi zi, anume: Judecătoria Suceava cu privire la suspendarea provizorie a executării: una de admitere, alta de respingere. Sunt şi alte exemple de acest gen.
Un caz aparte: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recunoaşte că avem calitate procesuală, cu alte cuvinte că suntem proprietari şi tot această instanţă spune că „ nu am făcut dovada indubitabilă a existenţei dreptului de proprietate şi a întinderii acestuia” iar „dovada se face numai prin expertiza tehnică”.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut: „Pârâţii şi recurenţii au susţinut că unele dintre terenuri sunt situate în Ucraina, altele pe raza altor judeţe (decât Suceava, n.n.).”
Facem următoarea precizare: niciodată n-am solicitat să ni se retrocedeze terenuri proprietate a Fondului Bisericesc care acum se află în Ucraina; în ce priveşte terenurile, proprietatea Fondului Bisericesc aflate pe raza altor judeţe acestea în ceasul de față nu există; cele care au existat, până la ocuparea Bucovinei de Austria, prin schimb reciproc au fost trecute în Bucovina.
Dosarele procesului de retrocedare a Fondului Bisericesc sunt pline de afirmaţii şi decizii fără acoperire juridică.
În încheiere o invitație la o sinceră reflecție pe marginea următoarelor cuvinte ale neegalatului Mihai Eminescu: „…înaintea negrei străinătăți care împânzește țara cad codrii noștri seculari și, împreună cu ei toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului nostru românesc”. (12)
„Fiecare Constituţie, calea fundamentală a unui stat are drept corelat o clasă mai cu samă, pe care se întemeiază. Corelatul instituţiilor statelor apusene este o clasă de mijloc bogată, cultă, o clasă de patriciani, de fabricanţi, industriaşi care văd în constituţie mijlocul de a-şi reprezenta interesele într-un mod adecvat cu însemnătatea lor, la noi legea fundamentală nu înseamnă decât egalitatea pentru toţi scribii de a ajunge la funcţiile cele mai înalte ale Statului. De aceea, partidele noastre nu le numesc conservatoare sau liberale, ci oameni cu slujbă: guvernamentali; oameni fără slujbă: opoziţie. De acolo vecinica plângere că partidele de la noi nu sunt partide de principii, ci de interese personale”.(13)
† PIMEN
ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR
__________________________________
Note
1( ) „La raportul din 15 crt. și motivat de reclamațiunea consistoriului Episcopal al Bucovinei din 19 Ianuarie a.c. contra desființării în curs a mănăstirilor vi se pun următoarele în vedere:
Deoarece potrivit voinței Majestății Sale veniturile bunurilor bisericești și mănăstirești sunt destinate pentru întreținerea episcopului și a preoțimei, la înființarea de școli și a altor instituțiuni pioase, apoi pentru întreținerea clădirilor bisericești, astfel că aceste bunuri nu urmează, să fie confiscate, precum o arătați în adresa Dvs. foarte jignitoare către consistoriu, ci numai luate în administrație, și că veniturile sporite în urma înbunătățirilor luate în vedere nu vor fi vărsate în casieria statului, ci în casieria specială a fondului religionar, toată această manipulație trebue să fie făcută sub supravegherea și conducerea episcopului și a consistoriului. Deaceea și personalul de administrație pe moșiile episcopești și mănăstirești trebue să fie ales și angajat în înțelegere cu ambele părți.”
2( ) „Nu odată, ci în repetate rânduri s-a pus în vedere administrației, că voința Majestății Sale nu merge într-acolo, ca să atingă proprietatea particular sau să se procedeze cu silă sau forță; dreptaceia administrația cu privire la bunurile bisericești și mănăstirești va face mai întâi pregătirile necesare, iar apoi măsurile cuvenite se vor lua prin episcope și prin consistoriu”.
3( ) „Cu referire la emisul anterior prin care vi s-a comunicat voința Majestății Sale cu privire la activitatea religiunii, îmbunătățirea situației preoțești și celei școlare și în general cu privire la binele Bucovinei întregi, și cu observarea, că nu se intenționează, de a sustrage în întregime de sub controlul bisericii și de a preda în mâinile laicilor administrația bunurilor bisericești și mănăstirești; ci ca administrația lor să se facă sub conducerea episcopului și a consistoriului…”
4( ) Myron Calinescu, Normalien der Bukowinaer gr. or. Diocese von 1777-1886, Band I, Cernovitz, p. 27.
5( ) „Averea Fondului a sporit sau a scăzut după împrejurări, sub controlul interest, dar și abuzurile autorităților austro-ungare, reclamate constant de slujitorii Bisericii ortodoxe din Bucovina. Protestele au găsit ecou la împăratul Francis Iosif al Austriei care, prin rezoluția de la Troppau din 28.12.1820, a hotărât:…de vreme ce Fondul Bisericii Ortodoxe din Bucovina s-a constituit cu averile episcopești și mănăstirești de lege ortodoxă, veniturile acestui Fond nu se pot întrebuința pentru alte scopuri, decât pentru întreținerea cultului ortodox și pentru învățământul popular. Toate cheltuielile care s-au făcut pe nedrept din menționatul Fond, de la înființarea lui, trebuiesc restituite pe deplin.
Această rezoluție și-a găsit sprijin și fundament în art. XV al Constituției Imperiului austro-ungar din 21.12.1867, care garanta fiecărei confesiuni recunoscute de stat, pe lângă liberul exercițiu al religiei sale și dreptul de a-și administra în mod autonom averea bisericească. Invocând necesitatea protecției acestui Fond, în scopul, natura și destinația sa, Francis Iosif I, prin Rezoluția din 10.12.1869 își arogă dreptul exclusiv de protecțiune. Această decizie a rămas în vigoare până în 1925”. – dr. Vasile Lupu – Cuvânt introductiv la publicația „Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina (Documente – înscrisuri …), Ed. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2014, pag. 4-5.
6( ) Legea specială de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe a fost publicată în M.Of. nr. 97 din 06.05.1925.art. 39-43 din lege redau bază legală constituțională organizării și funcționării Fondului bisericesc. Denumit sub stăpânirea austro-ungară Fondul religionar greco-oriental din Bucovina, prin art.39 din lege, este numit Fodul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (denumit în continuare Fondul). Fondul este și rămâne o fundație specială de sine stătătoare, persoană juridică administrată prin Consiliul eparhial, sub președenția Arhiepiscopului și Mitropolitului Bucovinei, care îl va reprezenta în justiție și în toate actele sale (art.40). Potrivit art.42, Statul exercită dreptul său de control și supraveghere, prin Ministerul de Agricultură și Domenii aprobă bugetul annual al fondului și confirm numirea personalului ethnic recomandat de administrația lui, iar Ministerul de Culte aprobă repartizarea sumelor prevăzute în buget pentru plata personalului bisericesc, pentru nevoile cultului și pentru susținerea operelor culturale și de binefacere ale Eparhiei. În sfârșit, potrivit art.43, un regulament special și decretat, elaborate de o comisie compusă din câte un reprezentant al Ministerului de agricultură și domenii, al Ministerului de culte și al Mitropoliei Bucovinei, va stabili amănuntele pentru aplicarea acestor dispozițiuni (art.39-43) privitoare la Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
Regulamenul astfel întocmit a fost sancționat prin decret regal și publicat în M.Of. nr. 261/26.11.1925. Sub cele trei dictaturi – dicatura lui Carol al II-lea, dictatura lui Antonescu, guvernul Petru Groza – Regulamentul Fondului a suportat mai multe modificări, toate sub tendința întăririi controlului statului asupra administrării și repartizării profitului. Într-o optică diferită de cea a Constituției din 1923, s-au extins interferențe între stat și biserică. Așa s-a ajuns la a califica Fondul o fundație de drept public. În inerția tradiției, organizarea și funcționarea Fondului au rămas aproximativ aceleași până în 1949.
De reținut, că, în perioada interbelică Fondul a fost model de administrare, exploatare și conservare a pădurilor în Europa Centrală și de Răsărit. Cu originea în donațiile voievozilor și boierilor moldoveni către mănăstirile și bisericile din Bucovina, această fundație, înființată îrin lege, a reușit să folosească profitul obținut din exploatarea pădurilor, ca și din a altor bunuri imobiliare, exclusiv pentru întreținerea mănăstirilor și bisericilor, pentru opere caritabile, sub controlul sever al statului asupra actelor juridice și materiale produse.
Întreruperea brutal a existenței Fondului s-a făcut printr-o decizie a Ministrului Finanțelor în baza Decretului Prezidiului Marii Adunării Naționale nr.273/1949, decret care, nefiind publicat în buletinul oficial al vremii, nu a existat juridic niciodată. Sub acest aspect, Fondul, din punct de vedere legal și-a continuat existența. În fapt, autoritățile comuniste au ocupat proprietățile imobiliare bisericești pe care le-au exploatat după nevoi și conjunctură.- dr. Vasile Lupu- Cuvânt introductiv la publicația “Fundația F.B.O.R.B. Documente“ Ed. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2014, pag. 5-6
7( ) Se menționează că aprobarea prezentul amenajament/regulament se referă numai la partea tehnico-silvică pentru exploatarea pădurii și că statul nu înțelege a recunoaște vreun drept de posesiune sau proprietate asupra imobilului și nu se prejudecă prin el nici drepturile terților persoane, nici cele ale statului: întrucât hotarele au fost indicate de petiționar și Ministerul nu are competința și posibilitatea a exercita vreun control, acesta intrând în atributul puterii judecătorești.
Acest angajament/regulament s-a aprobat prin Deciz. Min. No. ……./193… publicată în Monit. Of. No……./193…. și cu dispozițiunile prevăzute în art. adițional…..introdus…..și avizul C. Tehnic, care face parte intergrantă din text.
8( ) Cele două Minute încheiate în 2006, februarie 9 și 13 sub numerele 4182 și respectiv 4229 la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților între Comisia Județeană și Fondul Bisericesc, consemnează:
„-se va iniția o Hotărâre de Guvern prin care, avându-se în vedere hotărârile judecătorești prin care Fondul Bisericesc a fost recunoscut ca fiind continuatorul persoanei juridice desființate prin Decretul 273/1949, va fi adoptat regulamentul de organizare și funcționare prin reactualizarea celui din 1936.
-se va modifica de către Fondul Bisericesc actualul statut, în sensul adaptării sale la forma din perioada interbelică.
Prezentul accord a fost mediat de A.N.R.P. în prezența reprezentanților Ministerului Agriculturii, Ministerului Justiției și a domnului Marian N”.
A doua Minută: „Ambele părți au definitivat și sunt de accord cu forma și conținutul Statutului Fundației Fondului B.O.R.B. și ale Regulamentului pentru organizarea și funcționarea Fondului ce urmează a fi aprobat prin Hotărâre de Guvern.
Actele susmenționate sunt contrasemnate și constituie o bază suficientă pentru soluționarea cererii de retrocedare a terenurilor proprietatea Fondului”.
9( ) Cazul FBORB
10 Curtea de Apel Timișoara, 7 decembrie 2009.
11( ) M. Eminescu, Idealul unităţii politice a românilor, apud Gh. Buzatu, Şt. Lemny şi I. Saizu, „Românii în istoria universală”, vol. III, t. 4, Ed. Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, 1988, p. 50; Idem, Sens, Timp şi Devenire istorică , vol. îngrijit de Gh. Buzatu, Şt. Lemny şi I. Saizu, Iaşi, 2010.
12( ) Mihai Eminescu, Cultul trecutului, 22 iulie, 1880, p.
13( ) Idem, Influenţa austriacă asupra românilor din Principate, 1 august 1876, p.
