PRINCIPII (care trebuie să guverneze realizarea standardelor minimale):
1. Crearea de șanse egale pentru cercetători și cadre didactice pentru a ocupa prin concurs un post în învățământ sau în cercetare;
2. Crearea de șanse egale pentru cadre didactice din aceeași ramură de știință/domeniu fundamental pentru promovarea în carieră, evaluarea individuală, acordarea salariilor diferențiate, acordarea gradațiilor de merit;
3. Eliminarea tuturor formulărilor improprii și echivoce care permit interpretări;
4. Existența unei structuri similare (A1, A2, A3) pentru toate comisiile, cu stabilirea unor ponderi raționale între cele trei tipuri de activități și a unui punctaj total.
OBSERVATII GENERALE
1. Noile propuneri de standarde minimale necesare și obligatorii trebuie să răspundă solicitărilor exprimate atât de membrii comunității academice, cât și de reprezentanții instituțiilor de învățământ superior referitoare la 1) uniformizarea standardelor, 2) posibilitatea utilizării acestor criterii în metodologia de finanţare a universităţilor (implicit în evaluarea individuală, acordarea salariilor diferenţiate, acordarea gradaţiilor de merit), 3) asigurarea unui traseu de carieră cât mai asemănător pentru cadrele didactice universitare şi pentru cercetători, din punctul de vedere al muncii prestate pentru îndeplinirea criteriilor minimale. Din păcate, constatăm că propunerile publicate nu vin deloc în întâmpinarea acestor necesități și exigențe.
2. Formularea criteriilor trebuie să fie fără echivoc pentru a nu permite interpretări diferite. Dacă standardele minimale sunt elaborate de CNADTCU, de aplicarea lor răspund rectorii, conform prevederilor legale în vigoare. Prin urmare, tocmai experiența aplicării lor de către rectori trebuie utilizată de noile comisii CNADTCU. Există multiple contestații, plângeri penale și acțiuni în instanță cauzate de ambiguitatea formulării tipului de activitate. Ex.: comisia 14, activitatea 2.4 „Granturi/proiecte câștigate prin competiție inclusiv proiecte de cercetare/consultanţă (valoare de minim 10.000 Euro echivalenți)”.
3. Finanţarea învăţământului superior utilizează drept indicator de calitate raportul dintre punctajul total al fiecărui cadru didactic şi punctajul minim necesar pentru funcţia sa. Criteriul este folosit și de universități pentru evaluarea individuală, acordarea salariilor diferențiate, acordarea gradațiilor de merit. Constatăm, însă, că multe comisii nu au un punctaj total (prin urmare indicatorul devine inutilizabil pentru acest scop), iar la comisiile la care acesta există, valoarea sa şi efortul de a-l realiza diferă foarte mult de la o comisie la alta, chiar şi în cadrul aceleiași ramuri de știință.
4. Efortul depus de un cadru didactic sau cercetător pentru promovare trebuie să fie relativ similar, în special dacă discutăm de aceeași ramură de știință/domeniu fundamental. În ANEXA 1 (atașată) este prezentată o situație comparativă pentru comisiile 7, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 26 privind modul în care este punctat același set simplu de activități (prezentate în coloana Exemplu), specifice oricărui inginer, indiferent de domeniul în care activează. În această comparație, se observă că același set de activități conduce la un grad de îndeplinire a punctajului minim pentru totalul A1+A2 ce variază, pentru un conferențiar, de la un minim de 0,487 la Comisia 16, pană la valoarea 1,541 la Comisia 26. Similar, pentru profesor, raportul variază de la 0,26 la 0,77, ceea ce înseamnă că, pentru promovare, efortul necesar unui inginer arondat comisiei 16 este de 3 ori mai mare decât al colegului arondat comisiei 26. Această situație este inadmisibilă în condițiile salarizării similare a celor doi şi imposibil de gestionat şi explicat de rector comunității sale. Chiar și dacă eliminăm extremele, ceea ce rămâne este încă inacceptabil. DISCUTĂM DE INGINERI CARE SE AFLĂ DE MULTE ORI ÎN ACEEAŞI FACULTATE, UNEORI ÎN ACELAŞI DEPARTAMENT. Putem accepta o specificitate care sa ducă la variații de ±20% a efortului, dar nu de 3 ori cât este în prezent.
5. În cadrul fiecărei comisii se remarcă diferențe semnificative între categoriile folosite de comisii pentru îndeplinirea punctajelor pentru fiecare dintre activitățile A1, A2 și A3. De exemplu, la comisiile inginerești, la activitatea A1, pentru unele comisii contează îndrumarele de laborator sau manuale în format electronic, ori coordonarea de programe de studii sau proiecte educaționale, iar la alte comisii nu, deși cu toții sunt ingineri. În ANEXA 2 se poate observa, comparativ, cât de mult diferă între comisiile inginerești condițiile minime în ceea ce privește publicarea de articole științifice.
6. Ponderile activităților A1 și A2 sunt semnificativ diferite chiar în comisii din aceeași ramură de știință. Activitatea unui cadru didactic universitar, fie că este vorba de conferenţiar, profesor universitar sau coordonator de doctorat, este structurată pe două dimensiuni, în egală măsură semnificative pentru calitatea prestaţiei sale profesionale. În anumite standarde actuale este valorizată foarte bine activitatea de cercetare operaţională, dar este foarte puţin apreciată activitatea didactică. Nu putem uita faptul că activitatea didactică stă la baza elaborării şi publicării periodice a unor cursuri utile studenţilor, cursanţilor şi comunităţii educaţionale, în general, dar şi necesare pentru stimularea progresului ştiinţific în domeniu. În plus, elaborarea şi revizuirea periodică a cursurilor reflectă contribuţia cea mai valoroasă a fiecărui cadru didactic, realizată nu la nivel de cercetare operaţională, ci de cercetare fundamentală. În contradicţie cu cele menţionate anterior, există comisii unde activităţile de tip A1 nici măcar nu mai sunt introduse în standardele minimale (Comisiile 1, 4, 5, 7, 28). Este de neconceput faptul că acest criteriu lipseşte cu desăvârşire din evaluarea unui conferenţiar sau profesor universitar care dedică cel puţin jumătate din timpul de lucru de 40 de ore săptămânal activităţii didactice. Din acest motiv, considerăm că publicarea unor cărţi de specialitate sau cursuri universitare trebuie să fie unul din pilonii principali prin care se poate evalua, măcar parţial, activitatea didactică a unui conferenţiar sau profesor universitar. La Comisiile 25 și 30 activitățile nu sunt precizate riguros, la Comisia 31 există sigle care nu pot fi descifrate (CDI, DID, RIA). Stupefiant, la Comisia 30 lipsește activitatea A3 (esențială în evaluarea universităților), ca și cum cercetarea filosofică nu ar avea nevoie de nici o recunoaștere internațională.
7. Dimensionarea punctajului pentru CS II, în comparație cu cel pentru conferențiar, și, similar, pentru profesor, comparativ cu CS I, este mult disproporționată în favoarea cercetătorilor. Aceasta este o gravă discriminare, favorizând evident cariera unui cercetător, deși salariul său este comparabil cu cel al cadrului didactic echivalent. Un cadru didactic nu poate utiliza mai mult de 50% din timpul său de lucru pentru cercetare, în timp ce un cercetător folosește 100% din timpul său de lucru pentru cercetare. Așadar punctajul pentru activitatea A2 trebuie să fie de cel puțin 2 ori mai mare la cercetător comparativ cu punctajul pentru cadrul didactic echivalent. Sau admitem cu toții că durata în care poți să devii CS I este jumătate din durata în care poți să devii profesor universitar.
8. Majoritatea comisiilor prevăd punctaje totale egale (suma A1+A2+A3) pentru cele două categorii: cadre didactice şi cercetători. Un cadru didactic utilizează cel puțin 50% din timpul de lucru de 40 de ore pe săptămână pentru activităţi didactice şi cel mult 50% pentru cercetare. Dacă punctajul pentru A1 nu este comparabil cu punctajul pentru A2 (lucru acceptabil şi de interes pentru foarte multe comisii), atunci punctajul total pentru cadrul didactic nu poate fi egal cu cel al cercetătorului din cauza necorelării cu alocarea timpului de lucru. Se impune, pentru cercetător, un punctaj corelat cu cele 40 de ore săptămânale de activitate dedicate cercetării și, implicit, un punctaj corespunzător pentru recunoașterea internațională.
9. Punctajele pentru activitatea A3 trebuie să fie corelate cu punctajele A1 şi A2 atât pentru cadrul didactic, cât şi pentru cercetător. Nu este admisibil ca punctajul pentru A3, cel al recunoașterii și impactului activității, să fie egal sau mai mare la cadrul didactic decât la cercetătorul echivalent, în condițiile în care cercetătorul are de îndeplinit la A2 (activitatea de cercetare) un punctaj semnificativ mai mare.
10. Principiul care trebuie să guverneze realizarea standardelor minimale trebuie să aibă în vedere crearea de condiții egale pentru ca un CS III/CS II să poată candida pentru un post de conferențiar/profesor, tot așa cum un lector/conferențiar să poată candida pentru un post de CS II/CS I. Se impune asigurarea unui sistem de echivalări a activităților între A1 și A2, corelat cu timpul destinat activității didactice și de cercetare, în așa fel încât cele două categorii de posibili candidați să aibă șanse egale.
11. Modificarea standardelor minimale nu ar trebui să anuleze activitatea desfăşurată anterior de cadrele didactice/cercetători prin modificarea listelor ce cuprind revistele indexate în BDI recunoscute. Considerăm că, dacă un cadru didactic/cercetător a publicat la un moment dat un articol într-o revistă care la acel moment era indexată în BDI recunoscute, atunci acest statut al revistei nu trebuie să fie unul tranzitoriu, cum prevăd anumite standarde actuale (ex. Comisia 28), ci permanent, întrucât nu putem exclude activitatea cadrului didactic/cercetătorului pe motivul că actualmente revista trebuie să facă dovada includerii în cel puțin o bază de date dintre cele recunoscute prin prezentul ordin. Nu este vina cadrului didactic/cercetătorului că indexarea revistei se modifică anual şi considerăm că trebuie să se ţină cont de indexarea revistei la momentul publicării articolului.
12. Clasificarea editurilor pe categorii este un proces cu o periodicitate dificil de anticipat şi, deseori, prea puţin transparent pentru autori. Pe de altă parte, există şanse foarte mari ca o carte cel puţin tot atât de valoroasă din punct de vedere ştiinţific cu una publicată la edituri incluse actualmente în categoriile A1, A2 sau B să fi fost publicată la o altă editură. Se pune aici fireasca întrebare: ce judecăm prestigiul, reprezentativitatea, vizibilitatea editurii sau calitatea lucrării ştiinţifice? Important este ca membrii comisiei să realizeze o analiză a cărţilor şi o evaluare obiectivă, pe criterii epistemologice specifice domeniului, determinantă pentru aprecierea calitativă a acestora, indiferent de editura în care au fost publicate – practică existentă la nivel internaţional şi confirmată la scară istorică. Ca atare, considerăm că acordarea punctajului aferent cărţilor publicate să respecte măcar clasificarea editurilor din momentul publicării, astfel încât publicaţiile respective să nu fie eliminate după aplicarea prezentelor standarde.
PROPUNERI:
1. Utilizarea unui format comun pentru toate comisiile, cu indicatori cuantificați în puncte, cu aceleași unităţi de măsură a indicatorilor (ex.: nr pagini/nr autori).
2. Prezentarea condiţiilor minimale după un format comun, separat de punctarea activităţilor.
3. Utilizarea unui punctaj total şi a unui punctaj individual pentru A1, A2 şi, respectiv, A3, la toate comisiile.
4. Utilizarea acelorași categorii şi subcategorii pentru comisiile din aceeaşi ramură de ştiinţă/domeniu fundamental, la formarea punctajului pentru A1, A2 şi A3, comisiile având libertatea de a folosi ponderi diferite într-o marjă rezonabilă (de exemplu ±20%) pentru categorii şi subcategorii.
5. Folosirea aceluiaşi punctaj total şi acelorași ponderi pentru A1 şi A2, cel puţin pentru comisiile din aceeaşi ramură de ştiinţă / domeniu fundamental.
6. Corelarea punctajelor pentru cercetători şi cadre didactice pentru A2 cu timpul de muncă alocat, din cele 40 de ore de lucru săptămânale. Punctajul minim pentru A2 la un cercetător trebuie sa fie cel puţin de două ori mai mare decât pentru cadrul didactic echivalent.
7. Corelarea punctajului pentru A3 în raport cu punctajul pentru A1 şi A2 la cadre didactice şi cercetători. Corelarea proporţională comparativă a punctajelor pentru A3 pentru cadre didactice şi cercetători.
8. Diferenţierea punctajului total A1+A2+A3 pentru cadre didactice şi cercetători dacă punctajul pentru A1 nu este corelat cu timpul săptămânal alocat activităţilor didactice (minim 20 ore).
9. Asigurarea unui sistem de echivalări a activităților între A1 și A2, corelat cu timpul destinat activității didactice și de cercetare, în așa fel încât cele două categorii de posibili candidați, cadre didactice şi cercetători, să aibă șanse egale.
10. Utilizarea în continuare a clasificării editurilor şi indexării revistelor aflate în vigoare la momentul publicării cărţilor/capitolelor de cărţi/articolelor ştiinţifice de către cadrul didactic/cercetător.
Valentin POPA
Președinte al Consorțiului universitar „Academica Plus”
Rector al Universității „Ştefan cel Mare” din Suceava
