Suceveanul Valentin Avasiloaie (stânga) are 38 de ani, împărțiți echitabil: 19 în România, 19 peste Ocean. S-a stabilit la Detroit și trage pe două fronturi: angajat ca inginer proiectant în industria auto și patron al unei firme de consultanță.
Dintre cei șase copii ai familiei Avasiloaie din Suceava, trei au emigrat în America, iar trei au rămas acasă. Plecat peste Ocean la 19 ani, Valentin s-a stabilit la Detroit (statul Michigan), în inima industriei auto americane, după un stagiu de un an în apropiere de Cleveland (statul Ohio).
Secretul surorii și Loteria Vizelor
„La 19 ani am câștigat Loteria Vizelor printr-un accident. Aveam 18 ani când sora mea a aplicat pentru Loteria Vizelor, iar eu am prins-o în flagrant. Ea completa formularul pe ascuns. Și când am descoperit ce făcea ea, a zis: «Valentin, te rog, nu mă spune părinților! Dacă păstrezi secretul, aplic și pentru tine». Asta se întâmpla în toamna anului 1996. Șase luni mai târziu, eu am primit scrisoare, ea nu a primit. Câștigasem Loteria Vizelor! Nu-mi făcusem planuri să plec în America, nici nu aveam pașaport“.
Sora lui Valentin și-a depășit supărarea de a nu fi câștigat Loteria Vizelor în primul an. A aplicat în anul următor și a fost acceptată. Un an mai târziu, încă un Avasiloaie – al treilea – a câștigat Loteria Vizelor.
Trei frați care și-au făcut rosturi în trei state diferite, la mii de kilometri distanță unul de altul: Valentin în nord-est (Michigan), sora pe Coasta de Vest (la Silicon Valley, în California), iar fratele lor în sud (Texas). Cea mai bucuroasă e mama lor, care o dată pe an urcă în avion și stă câteva săptămâni la fiecare dintre cei trei copii „americani“: și în Michigan, și în Texas, și în California!
O pereche de blugi și câteva tricouri
Valentin Avasiloaie consideră plecarea în America „o binecuvântare“. „A fost o mare șansă pentru mine. Nu cred că puteam să realizez aceleași lucruri în România. În martie 1997 am pus piciorul pentru prima dată pe pământ american. Am venit la 19 ani, iar în America sunt deja de 19 ani. Acum pot spune că sunt jumătate român, jumătate american“.
Începutul în Lumea Nouă a fost mai greu, dar lucrurile s-au legat.
„Am venit mai întâi în statul Ohio, la două ore sud de Cleveland. Am avut noroc cu un sponsor, un misionar din România, care mi-a oferit de muncă. Tot el m-a cazat în primele trei luni. Am venit într-o zi de miercuri, iar joi am început munca. Și de 19 ani muncesc încontinuu.
Aveam 300 de dolari, și aceia împrumutați, plus o geantă cu câteva haine. Din prima săptămână am început să strâng bani să-mi cumpăr o mașină. Câștigam 7 dolari pe oră, eram plătit la două săptămâni. Încă mai am acasă cecul cu primul salariu, îl păstrez să-l arăt copiilor și nepoților.
În 19 ani, nu mi-a fost întârziat niciodată salariul. Mai sunt și companii care nu plătesc la timp, dar cele serioase nu-și permit întârzieri. E în joc reputația lor, pot să aibă și probleme cu legea… Știam ce e munca, în România lucrasem pentru fratele meu, el are o tipografie și m-a pus la treabă, mă și plătea.
Când am ajuns în Ohio, aveam doar o pereche de blugi și câteva tricouri. A trebuit să-mi cumpăr haine adaptate climei și jobului de aici, de exemplu bocanci speciali, cu metal în față. Acolo, în Ohio, lucram la o fabrică de uși și ferestre. Am făcut aproape toate joburile, de la curățenie până la munca de birou. În ultimele luni făceam cataloagele de prețuri pentru clienți. Am învățat engleză, am urcat… Ziua mergeam la job, iar seara la școală. Când am plecat din România, mă descurcam greu cu engleza. Înțelegeam, dar îmi era greu să vorbesc. La școală am învățat-o bine“.
Mutarea la Detroit și jobul la Universitate
După aproape un an, destinul i-a pregătit o nouă schimbare majoră.
„În 1998, câțiva prieteni din Michigan m-au chemat într-o vizită. Mi-a plăcut foarte mult, la Detroit m-am simțit ca în România. Mergeai la magazin, te întâlneai cu români. La fel în parc, la biserici... În Ohio, în orașul în care stătusem până atunci, erau doar trei familii de români.
Când am venit la Detroit, aveam deja o ofertă de lucru. Un prieten mi-a găsit un job la Universitate, ca tehnician într-un laborator. Am venit din Ohio într-o duminică, iar miercuri am început treaba. În paralel, mi-am reluat și studiile. În România, intrasem la Facultatea de Energetică, la Suceava, dar apucasem să fac doar un semestru. În America nu mi-au recunoscut nimic, am luat-o de la zero. Am făcut și cursuri de proiectare în automotive, care mi-au deschis drumul spre inginerie. Făceam componente auto. Acum lucrez în proiectare la o companie care produce ștergătoare de parbriz pentru Ford, Chrysler și General Motors, dar și pentru mașini japoneze – Toyota, Honda...“
O întrebare dragă americanilor este „How much?“. În cazul lui Valentin: merită efortul? „Aș putea spune că sunt foarte bine plătit. Mi-au dat libertatea de design, de creație, de concept. Am dobândit și câteva brevete de invenție, de inovație în domeniul ștergătoarelor de parbriz. Am o relație foarte bună cu patronii, cu colegii mei, mă simt apreciat“.
Rămas fără job, își deschide propriul business
„În 2001, mai mult de nevoie, am început un business propriu. Un birou de consultanță. Am făcut-o de nevoie: rămăsesem fără job. Compania auto la care lucram a fost lovită de criză după 11 septembrie, când au fost doborâte Turnurile, și și-a mutat câteva operațiuni în America de Sud. Atunci am zis să merg spre prestări servicii. După câțiva ani, m-a chemat compania la care lucrez și acum. Era o ofertă de nerefuzat, dar nu am vrut să închid nici biroul de consultanță. Aveam deja clienți care aveau nevoie de ajutorul nostru.
Mi-am luat licențe de agent judiciar și de agent imobiliar. Am trei angați – unul full-time și doi part-time. Facem traduceri, legalizări...
Clienții noștri, la cabinet, sunt cam 80% români, ceilalți americani, polonezi, sârbi… Vin din toată metropola. La pregătirea taxelor am clienți și din California, Texas, Arizona. Totul se face prin telefon, fax, e-mail…“
Viața în Michigan
Valentin n-a mai fost în România de cinci ani. Tatăl i-a murit, iar mama îl vizitează anual. E căsătorit și are un băiețel de 4 ani. „E născut aici, poate să fie președinte. Nu are încă pașaport de România, dar îi vom face. Mi-am propus ca în 2017 să-l ducem în Suceava, să-și vadă verișorii“.
Nostalgiile îi dau târcoale uneori, dar și le tratează cu realism. „E frumoasă Bucovina, cu oamenii ei, cu istoria ei, cu mănăstirile ei, cu munții ei… Michigan nu are așa munți, dar are apă, multă apă. Lacuri de mărimea unor mări. Iar mie îmi plac sporturile nautice“.
„Americanizarea“ e un proces care nu-i ocolește nici pe români. Valentin a constatat-o deja: „La a doua sau a treia generație, românii nu prea mai vorbesc românește. De bază devine engleza. Cu băieții care mergeau la biserică, în Akron, Ohio, aveam un pact: eu vorbesc engleză ca să mă corectați, voi vorbiți română ca să vă corectez“.
Cum să treci prin criză fără să te sinucizi
„Mie mi-a mers mult mai bine după criza din 2008. Au scăzut vânzările de mașini noi la cei trei giganți – General Motors, Chrysler, Ford –, dar au crescut vânzările la ștergătoare de parbriz pentru mașinile vechi.
Nu m-a speriat falimentul Detroit-ului. Dimpotrivă, am văzut o oportunitate în asta. Îmi place să studiez cum lucrează banii și investițiile – sunt și agent de imobiliare. De obicei, dacă te uiți în istorie, ce vezi? Cade, dar și crește. Pe unii, căderea asta i-a ajutat să se ridice. Din păcate, mulți pierd, dar America are legile făcute astfel încât nu te omoară complet. Îți pune și o umbrelă. Ai pierdut, dar poți s-o iei de la capăt, nu e cazul să te sinucizi. Te reprofilezi, începi cu altceva. Când au căzut construcțiile și imobiliarele, mulți români s-au mutat în transport. În America trebuie să fii flexibil, să schimbi domeniul sau să te muți în alt stat… Sunt foarte mulți care au plecat din Michigan în Arizona, în alte părți... Acum se întorc, e un flux invers, se caută ingineri în foarte multe companii“.
Detroit, adică „De-trăit“
Se zice că în Detroit nu există companie auto care să nu aibă măcar un angajat român. Valentin confirmă: „La mine la job, din 100 de angajați, eram cinci-șase români, acum am rămas trei. Românii sunt văzuți foarte bine în inginerie, în IT, calculatoare… De obicei, se recomandă unul pe altul. Așa m-am angajat și eu, printr-o recomandare. Aici, când au nevoie de un inginer, șeful întreabă mai întâi în interior: «Cunoașteți pe cineva?». De regulă, așa se rezolvă. Sigur că nou-venitul trece printr-un interviu, arată ce poate. De regulă, sistemul ăsta funcționează, nimeni nu vrea să se facă de râs recomandând pe cineva de proastă calitate“.
Îi povestesc lui Valentin legenda ardelenilor care la sfârșitul secolului al XIX-lea veneau masiv să lucreze la Detroit: ei au înțeles că orașul se numește „De-trăit“, adică se trăia bine în orașul mașinilor. Bucovineanul de 38 de ani confirmă printr-un zâmbet larg: „Chiar e de trăit aici!“
Supărat pe Obama Care: „Descurajează munca“
Valentin Avasiloaie nu agreează politicile de stânga ale democraților lui Barack Obama. De aceea, n-a stat pe gânduri când l-a votat pe republicanul Donald Trump.
„În America, sistemul e făcut pentru om, în ajutorul omului. Dacă-ți ia o taxă, îți face viața mai ușoară, banii se întorc la oameni. Se vede în infrastructură, în autostrăzi… Dacă suni la Poliție sau la Salvare, în câteva minute sunt la tine.
De regulă, e încurajată munca. Dar în ultimii ani a fost și o descurajare, din cauza unor legi aprobate de Administrația Obama. Cine are venitul foarte mic primește gratis asigurarea de sănătate – vestitul program Obama Care. Dar dacă treci de 40.000 sau 50.000 de dolari pe an, trebuie să plătești mai mult. E tot mai greu să treci pragul de la sărăcie la o stare mai bună. Dacă nu ai asigurare, ești penalizat. Am avut clienți care au fost obligați să plătească 3.000 sau 4.000 de dolari penalizare pentru că nu au avut asigurare medicală pentru familia lor. Obama a făcut o politică de stânga. Cei cu venituri mici au multe beneficii, dar clasa mijlocie a fost împovărată. Mulți sunt descurajați să lucreze. Ei își fac calculul: dacă mai câștig încă 10.000 de dolari pe an, pierd asigurarea. Politica lui Obama îi încurajează pe mulți oameni să stea la venituri mici, ca să beneficieze de asigurări gratuite. Mie îmi place politica de dreapta, votez cu republicanii. L-am votat, evident, pe Donald Trump. Stânga democrată e populistă, încurajează nemunca, afectează afacerile, mai ales pe cele mici. Înainte, pentru asigurarea medicală plăteam 500 de dolari pe lună, acum plătesc 1.600. De aceea mi-am păstrat și jobul la compania auto, ca să-mi plătească asigurarea. Altfel, m-aș fi dedicat total afacerii mele. Trag pe două fronturi, n-am încotro“.
La a doua sau a treia generație, românii nu prea mai vorbesc românește. De bază devine engleza. Cu băieții care mergeau la biserică, în Akron, Ohio, aveam un pact: eu vorbesc engleză ca să mă corectați, voi vorbiți română ca să vă corectez“.
Votez de fiecare dată și la alegerile din România, și la cele din America. În 2014 am stat la coadă, pe seară, deși știam deja cine e președinte. Dar m-a ambiționat faptul că guvernul a încercat să ne împiedice să votăm.“
Top. Trei motive să alegi SUA
1. „Îți oferă o anumită libertate, îți faci viața cum vrei. Nu îți pune nimeni bețe în roate. Tu îți alegi orașul, casa, mașina, școala – în State nu se poate fără mașină. Poți să ai două joburi, poți să ai unul singur sau chiar o jumătate de job. Poți trăi și cu un job part-time, nu mori de foame.“
2. „Ești plătit corect pentru munca pe care o faci. Simți că nu muncești degeaba. În general, angajatorii nu dau țepe. Dacă ai muncit trei zile și șapte ore, îți plătesc trei zile și șapte ore, până la ultimul minut lucrat.“
3. „Dacă ajungi în nevoie, sistemul nu te lasă. Sunt instituții de stat, dar și organizații private, care te ajută să depășești situația dificilă.“
Idei. Ce-i lipsește României?
1. „Sistemul de taxare e foarte complicat. De exemplu, plătești TVA chiar și pentru banii neîncasați, doar pentru că ai emis factura.“
2. „În România, Fiscul e prea agresiv. În SUA, depui o situație financiară anuală, iar dacă raportarea e rezonabilă, statul îți calculează taxele și te lasă în pace. Dacă ai încasări de 100.000 de dolari și declari 20.000, te verifică la sânge și nu te iartă. Dar dacă ești corect, nu te controlează nici măcar o dată pe an. Sunt unii care n-au fost controlați de 30 de ani.“
3. „Birocrația românească e prea mare, iar asta se vede și la consulatele din America. Obținerea pașaportului e greoaie, durează mult. În America, îți iei pașaportul în câteva zile. Dacă te grăbești, îl poți lua și în trei ore. Se poate rezolva și prin poștă: depui actele, iar pașaportul îți vine acasă.“
Două întrebări, două răspunsuri
Valentin, era mai bine dacă ai fi câștigat vreo câteva milioane de dolari la Loteria „6 din 49“ și rămâneai în țară, decât să câștigi Loteria Vizelor?
Eu sunt mulțumit că am câștigat Loteria Vizelor.
Cum te vezi peste cinci ani: lucrând în proiectare, în industria auto, sau ocupându-te de business-ul tău, în consultanță?
Sper să fie business-ul propriu. Dar pentru asta trebuie să crească suficient de mult încât să-mi permit să renunț la jobul din industria auto.
Grigore Cartianu / România Liberă
