Scrisoare deschisă

SCRISOARE DESCHISĂ adresată Domnului Prim-Ministru Sorin Mihai GRINDEANU
și, spre știință, Domnului Ionuț VULPESCU, ministrul Culturii și Identității Naționale, Doamnei Lia-Olguța VASILESCU, ministrul Muncii și Justiției Sociale,

Singurele instituții din România care păstrează memoria culturală a țării sunt muzeele, arhivele și bibliotecile. Acestea, în funcție de mărimea lor, depozitează, conservă și restaurează bunuri de o valoare inestimabilă pentru istoria locală, regională și națională, transmițându-le generațiilor viitoare.

Este adevărat că, de cele mai multe ori, munca lor este puțin cunoscută, însă este cu siguranță la fel de importantă sau poate mai importantă decât a celor din alte domenii. Spre exemplu, o partitură muzicală scrisă de Ciprian Porumbescu se va păstra în colecția unui muzeu; ea va putea fi utilizată de o instituție de spectacol astăzi, sau va fi considerată de mare importanță peste 150-200 de ani; indiferent de data utilizării, muzeul deținător are datoria legală de a o cataloga, conserva sau restaura; în nici un caz nu o va lăsa să se distrugă și, implicit, să se piardă pentru totdeauna. Este fără îndoială importantă și munca instituției de spectacol care pune în scenă partitura menționată însă, fără grija deținătorului de patrimoniu, prima nu mai are obiect. Și exemplele pot continua.

Discutând despre muzee, precizăm că cea mai mare parte a patrimoniului (arheologic, istoric, de artă, etnografic, memorialistic, de științele naturii, arhivistică, știință, tehnică, literatură, cinematografie, numismatică, filatelie, heraldică, bibliofilie, cartografie și epigrafie) din România este în grija muzeografilor, arheologilor, cercetătorilor, conservatorilor și restauratorilor. Mai mult, prin diferite contracte, personalul de specialitate din muzee conservă și restaurează bunuri aparținând altor entități juridice: universități, culte și deținători privați. În același timp, între altele, muzeele au cel mai important rol în ceea ce privește creșterea patrimoniului cultural național (prin cercetare în teren, achiziții și donații).

Din păcate, ca de fiecare dată, probabil din cauza numărului mic de salariați din muzee, proiectul de lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice neagă importanța muncii din acest domeniu.

Astfel, constatăm că salariile funcțiilor de specialitate din muzee sunt mai mici decât cele din instituțiile de spectacol, chiar dacă, la art. 6, principii, sunt enumerate o serie de elemente care ar trebui respectate:

• lit. c) stipulează „principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală”; ne întrebăm: care este diferența dintre munca prestată de „muzeograf, restaurator, conservator, bibliograf, arheolog, istoric, designer, taxidermist, fotograf, desenator artistic, pedagog muzeal, arhivist” – gradul S IA, dintr-un muzeu de importanță națională (5315 lei) și cea dintr-unul de importanță regională sau locală (4647 lei)? Răspunsul nu poate fi decât unul: nici o diferență! Ca atare, nivelurile diferite ale salarizării încalcă în mod categoric principiul menționat, dar și prevederile deciziilor Curții Constituționale ale României care prevăd în mod explicit faptul că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție...din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv ramuri ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică”(Decizia Curții Constituționale Nr. 794 din 15.12.2016);
• lit. d) stipulează „principiul importanței sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activității și nivelul studiilor”; în consecință, suntem nevoiți să facem o comparație între „dirijor, regizor artistic, scenograf, coregraf, solist (vocal, balet, concertist, instrumentist), prim balerin, concertmaestru, actor (teatru, mânuitor păpuși-marionete)” – gradul S IA (cu salariul 8.423 lei) și muzeograf, restaurator, conservator, bibliograf, arheolog, istoric, designer, taxidermist, fotograf, desenator artistic, pedagog muzeal, arhivist” – gradul S IA (cu salariul 4647 lei). Considerăm această diferență o încălcare gravă a acestui principiu deoarece responsabilitatea, complexitatea și riscurile activității sunt, la același nivel de studii, mult mai mari în cazul muzeelor decât în cel al instituțiilor de spectacol; fără a atenta la importanța muncii din instituțiile de spectacol, subliniem faptul că o acțiune neconformă a personalului din muzee poate duce la pierderea irecuperabilă a unei piese din moștenirea culturală a țării, lucru care nu se întâmplă în cazul instituției de spectacol. În cadrul aceluiași principiu, considerăm că ierarhizarea conform responsabilității și complexității muncii nu este respectată în cazul managerilor instituțiilor publice de cultură, unde, în cazul muzeelor și altor instituții similare, diferența salariului brut față de poziții ierarhice inferioare (director adjunct, șef secție) este foarte mica, în condițiile în care întreaga responsabilitate aparține exclusiv managerului (exemplu salarizare: manager - 7546 lei, director adjunct -6844 lei);
• lit. e) care stipulează „principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, în contextul recunoașterii și recompensării performanțelor profesionale obținute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii și a regulamentelor proprii” credem că este inutilă în cazul muzeelor, având în vedere grava discriminare între acestea și instituțiile de spectacol.

În același timp, atragem atenția asupra unei deficiențe importante a proiectul de lege-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice propus de cabinetul dumneavoastră, care nu repară o gravă eroare comisă de Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și legislația subsecventă ulterioară. Astfel, Legea nr. 311/2003, a muzeelor și colecțiilor publice, la art. 4, alin. b, precizează la funcțiile muzeului „cercetarea științifică, evidența, documentarea, protejarea și dezvoltarea patrimoniului muzeal”; mai mult, art. 28, alin. (2), stipulează că „în cadrul muzeelor și al colecțiilor publice de drept public de importanță națională, regională și județeană funcționarea consiliilor științifice este obligatorie”. Din păcate, proiectul de lege-cadru promovat de dumneavoastră nu reintroduce funcția de „cercetător” în grila pentru muzee și, implicit, pe cea de „director adjunct științific/director științific”; aplicarea salarizării funcțiilor menționate la nivelul celei din familia ocupațională de funcții bugetare „învățământ” ar duce la nerespectarea principiului art. 6, lit. f) – ierarhizarea. Reiterăm faptul că, în ultimii peste 60 de ani, muzeele sunt cele care au avut (și mai au încă) cel mai important rol în privința creșterii patrimoniului cultural național al României, ele fiind entități care se ocupă și de cercetare științifică; suprimarea acestei activități, prin anularea funcțiilor specifice cercetării, ar fi un dezastru pentru muzeele românești.

Cu speranța, Domnule Prim-Ministru, că apelul nostru va fi urmat de măsuri concrete pe care să le dispuneți, pentru corectarea aspectelor semnalate, vă asigurăm de întreaga noastră considerație.

Muzee semnatare:
Muzeul Bucovinei, Suceava
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia
Muzeul Național al Banatului, Timișoara
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea
Muzeul Județean „Ștefan cel Mare“, Vaslui
Complexul Muzeal Județean Neamț
Muzeul Județean Botoșani
Muzeul de Artă, Cluj-Napoca
Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău
Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș
Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, Fălticeni
Muzeul Pomiculturii și Viticulturii, Golești
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, Baia Mare
Muzeul Judeţean de Istorie și Artă Zalău
Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”, București
Muzeul de Istorie Turda

Dr. Virgil Ștefan NIȚULESCU, Președintele Rețelei Naționale a Muzeelor din România