Mărturie șocantă a unei paciente de la Spitalul de Urgență Suceava. Femeia povestește că bolnavii din Spitalul de Urgență din Suceava sunt ținuți laolaltă, fie că sunt sau nu confirmați cu coronavirus. În plus, nu primesc apă și mâncare. Și nici informații. Nimeni nu le spune absolut nimic. Vă avertizăm, urmează informații cu puternic impact emoțional.
Pacientă: Nici apă nu avem aici. Nu mâncasem nici ieri, că nu pot mânca și aseară nimica, nici apă, ne-au dat două pastile. Nu știu cum se cheamă. Sunt antivirale, ceva pentru SIDA, un tratament și avem diaree.
Și nu contează că o să ne facem bine și cu diaree după noi... Dar m-am pus și m-am gândit de dimineață că nu pot să vină cu tratamentul. La unul din cadrele medicale i s-au dat pastile, la cealalaltă cică nu au găsit fișa.
Ne-au spus că nu suntem confirmați, ne-au lăsat toată noaptea cu cei pozitivi și acum nu-s confirmată? Că am sigur.
Când am ajuns la urgență, inițial nu a fost radiografia pulmonară a soțului meu, pentru că el fusese cu o zi înainte și m-am gândit că dacă îi arată bine plămânii stau acasă, că am auzit ce se întâmplă în Suceava, dar nu i-a găsit radiografia. Nu i-au mai găsit-o. Incompetență totală...
Nimeni nu te bagă în seamă. Intri aici, nu știi dacă ieși. Nimeni nu face nimic. Nu a venit un medic să ne vadă. Nu știu care e asistenta, care e infirmiera. Toate sunt îmbracate și arată la fel. Sunt depășite de situație. Eu le întreb, spun - nu știu, nu știu. Dacă au dat o pastilă repede, pe ascuns, la doamna cadru medical si mi-a zis că nu mai este, nu mai este în farmacie.
Măcar acasă am paracetamol. Mi-am luat o cutie de paracetamol în geantă și i-am dat și la fată. Am solicitat un termometru. Nu mi l-au mai dat. Am solicitat pe salon, au spus că au într-un salon, o să ni-l aducă. Nici pe ăla nu l-au mai adus.
E dezorganizare totală, nu vezi un medic. Sunt depășiți de situație. Dar noi oamenii, cu ce suntem vinovați? Am 18 ani de cotizat, nu am fost în spital niciodată. Cu ce suntem vinovați dacă așa a vrut Dumnezeu să ne îmbolnăvim, ce pot să fac?
Simptomele - respir mai greu, obosesc... Soțul, îi mai zic eu, că e bărbat și mă liniștește, că este în alt salon, doarme mai mult și cască, are nevoie de aer. Am deschis și eu geamul să vină aer. Fata, încerc să o liniștesc. De asta am ieșit din salon.
Toți pacienții sunt îngrijorați. Toți sunt neliniștiți de ce se întampla de azi pe mâine. Nu vorbește nimeni cu ei. Mai mult de tratament. Din cauza aceasta era mai bine să stau acasă, dar acum nu pot ieși de aici. Luam și eu tratatmentul de la medicul de familie și treceam cu bine.
Testarea zice că vine în 24 ore, dar testarea durează și o săptămână. Am înțeles că au decedat mulți. Nu știu, 8. De la Suceava. Nu ai cum să ieși viu de aici!
Nu a venit nimeni astăzi să ne vadă. Ce încredere să mai ai? Și acum 4 ani s-a schimbat conducerea. Nu știu ce să vă zic.
Pacientă: Nici apă nu avem aici. Nu mâncasem nici ieri, că nu pot mânca și aseară nimica, nici apă, ne-au dat două pastile. Nu știu cum se cheamă. Sunt antivirale, ceva pentru SIDA, un tratament și avem diaree.
Și nu contează că o să ne facem bine și cu diaree după noi... Dar m-am pus și m-am gândit de dimineață că nu pot să vină cu tratamentul. La unul din cadrele medicale i s-au dat pastile, la cealalaltă cică nu au găsit fișa.
Ne-au spus că nu suntem confirmați, ne-au lăsat toată noaptea cu cei pozitivi și acum nu-s confirmată? Că am sigur.
Când am ajuns la urgență, inițial nu a fost radiografia pulmonară a soțului meu, pentru că el fusese cu o zi înainte și m-am gândit că dacă îi arată bine plămânii stau acasă, că am auzit ce se întâmplă în Suceava, dar nu i-a găsit radiografia. Nu i-au mai găsit-o. Incompetență totală...
Nimeni nu te bagă în seamă. Intri aici, nu știi dacă ieși. Nimeni nu face nimic. Nu a venit un medic să ne vadă. Nu știu care e asistenta, care e infirmiera. Toate sunt îmbracate și arată la fel. Sunt depășite de situație. Eu le întreb, spun - nu știu, nu știu. Dacă au dat o pastilă repede, pe ascuns, la doamna cadru medical si mi-a zis că nu mai este, nu mai este în farmacie.
Măcar acasă am paracetamol. Mi-am luat o cutie de paracetamol în geantă și i-am dat și la fată. Am solicitat un termometru. Nu mi l-au mai dat. Am solicitat pe salon, au spus că au într-un salon, o să ni-l aducă. Nici pe ăla nu l-au mai adus.
E dezorganizare totală, nu vezi un medic. Sunt depășiți de situație. Dar noi oamenii, cu ce suntem vinovați? Am 18 ani de cotizat, nu am fost în spital niciodată. Cu ce suntem vinovați dacă așa a vrut Dumnezeu să ne îmbolnăvim, ce pot să fac?
Simptomele - respir mai greu, obosesc... Soțul, îi mai zic eu, că e bărbat și mă liniștește, că este în alt salon, doarme mai mult și cască, are nevoie de aer. Am deschis și eu geamul să vină aer. Fata, încerc să o liniștesc. De asta am ieșit din salon.
Toți pacienții sunt îngrijorați. Toți sunt neliniștiți de ce se întampla de azi pe mâine. Nu vorbește nimeni cu ei. Mai mult de tratament. Din cauza aceasta era mai bine să stau acasă, dar acum nu pot ieși de aici. Luam și eu tratatmentul de la medicul de familie și treceam cu bine.
Testarea zice că vine în 24 ore, dar testarea durează și o săptămână. Am înțeles că au decedat mulți. Nu știu, 8. De la Suceava. Nu ai cum să ieși viu de aici!
Nu a venit nimeni astăzi să ne vadă. Ce încredere să mai ai? Și acum 4 ani s-a schimbat conducerea. Nu știu ce să vă zic.