VIDEO ÎPS Pimen, la slujba de Înviere: „Bolile sub formă de epidemie sunt certări sau cercetări ale lui Dumnezeu. Să cercetăm cât mai des Sfânta Biserică, nu numai în timpul slujbelor ci și în afara programului lor, în acest fel evitând pentru starea de față, aglomerația”

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, ÎPS Pimen, care a fost internat la Spitalul Județean Suceava după ce a fost infectat cu noul coronavirus, a vorbit, în mesajul pastoral transmis enoriașilor în noaptea de Înviere, despre pandemia Covid-19.

Ierarhul a afirmat că epidemiile sunt „certări sau cercetări ale lui Dumnezeu” și i-a îndemnat pe credincioși ca, „respectând măsurile profilactice”, să cerceteze „cât mai des Sfânta Biserică” pentru a primi „tămăduirea sufletului și a trupului”.

† P I M E N,

DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini

din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu – Tatăl, iar de la Noi, arhierească binecuvântare.

Iubiți credincioși,

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este un fapt dumnezeiesc ne­cuprins de mintea omului dar crezut cu inima, cu sufletul.

Este un fapt istoric, mântuitor, mărturisit de femeile mironosițe care au fost la mormânt, mărturisit de sfinții apostoli, chiar și de Toma, îndoielnic, temător să nu se înșele, mărturisit de cei „peste cinci sute de frați” (I Corinteni 15, 6) cre­dincioși ascultători și trăitori ai cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mărturisit chiar și de ostașii care au păzit mormântul, mărturisit înaintea arhi­ereilor Sinagogii care, împreună cu bătrânii, ținând sfat, au dat bani ostașilor ca să spună iudeilor „că ucenicii lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam” (Matei 28, 11-13).

De atunci și până astăzi, majoritatea covârșitoare a creștinilor crede cu tărie neclintită adevărul faptului dumnezeiesc, Învierea Domnului.

Credința este darul lui Dumnezeu. Prin ea ne apropiem de Dumnezeu iar prin împărtășirea cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne unim cu El, cu Dumnezeu: această legătură sufletească cu Dum­nezeu este înlesnită, în măsura în care „cugetăm drept despre Dumnezeu și-L căutăm cu inimă smerită” (Cartea Înțelepciunii lui Solomon 1, 1), în măsura în care avem inima curată prin mărturisirea și iertarea păcatelor în Sfânta Taină a Spo­vedaniei, în măsura în care ajutăm pe „frații prea mici ai Mântuitorului Iisus Hristos” (Matei 25, 34-40).

Prin Învierea Mântuitorului Iisus Hristos s-a nimicit moartea, moartea sufletului, iar la sfârșitul veacurilor și moartea trupului care v-a învia și el (Ioan 11, 25).

Iubiți credincioși,

Sfântul Apostol Pavel, în Epistola întâi către Corinteni explica pe înțe­lesul tuturor, şi celor de bună credință, şi celor îndoielnici și chiar ce­lor necredincioși faptul dumnezeiesc al Învierii. El dă ca exemplu, bobul de grâu care semănat în pământ putrezește, dar, ca urmare, el încolțește adică înviază, luând o altă înfățișare rânduită de Dumnezeu.

Cauza îndoielii sau a necredinței în Învierea Domnului și respectiv și a noastră este – cum spune Sfântul Apostol Pavel – de ordin moral: „lăcomia pântecelui, mâncarea și băutura peste măsură și tovărășiile rele”(I Corinteni 15, 32-33).

Temelia credinței noastre creștine este faptul Învierii Domnului (I Corin­teni 15, 17). Trăirea noastră mărginită numai la viața pământească ne face să fim „mai de plâns decât toți oamenii”. Marele scriitor și poet german Goe­the, numit „mare învățător al vieții lăuntrice a omului” spune: „Este cu totul de neînțeles, o zădărnicie, să te silești în trăirea vieții pământești cu mul­tă trudă pentru realizarea a tot ceea ce înseamnă valoare perenă, iar viața omului să se sfârșească la mormânt”, adică să nu mai continue și dincolo de mormânt.

Chipul omului creștin, care crede în faptul Învierii, în viața de dincolo, în Împărăția cerurilor ne este „sugerat”, înfățișat, în sfintele noastre icoane ortodoxe: sfințenia, smerenia, starea de rugăciune, duhul de comuniune sufletească, trupurile sfinților sunt ascetice, înduhovnicite, îmbrăcate în veșmântul sfințeniei. Toate acestea le vedem în picturile bisericilor mănăs­tirilor din zona noastră, „dulcea și sfânta Bucovină”. Ele sunt realizate de meșterii, zugravii noștri născuți și trăitori în Bucovina; ele sunt realizate în vremea domniei Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și a slăvitului voievod Petru Rareș. Sunt realizate în vremuri foarte grele pentru credința noastră strămoșească și glia pământului nostru românesc, sub amenințările oto­mane, tătare și nu numai; ele sunt roadele unei trăiri creștine și patriotice pilduitoare pentru toate generațiile de oameni, îndeosebi pentru tineretul de astăzi amenințat de atâtea încercări de ordin moral și național.

Menționez, pentru o mai atentă luare aminte, că opt biserici din Bu­covina cu picturi exterioare și interioare sunt înscrise în lista UNESCO. Întrebarea se pune: Care a fost motivul înscrierii lor în lista acestui forum de cultură mondial? Un răspuns, pentru mine, este acesta: pentru mesajul lor de ordin cultural și spiritual. De ordin spiritual, motivat de faptul urmă­tor: privindu-le, sufletul ți se liniștește, intri într-o lume nepământească, dematerializată, într-o lume a rugăciunii, a sfințeniei, o lume care și-a rea­lizat „caracterul” în termen teologic, religios – „asemănarea cu Dumnezeu”, adică viața de sfințenie. Și încă o întrebare: Oamenii din Bucovina și nu numai, cu înalte răspunderi locale și de stat, au conștiința corespunzătoare să asigure îngrijirea, conservarea acestor valori de patrimoniu național? Practic, au ei conştiinţa să asigure resursele financiare și materiale, nu prin pomană guvernamentală sau europeană, ci printr-un act de justiție cuve­nită într-un stat de drept, act de justiție constând în retrocedarea resursei financiare lăsată de ctitorii acestor valori, resursă confiscată de regimul comunist? Răspunsul aparține oricărui creștin și român, cu prioritate bu­covineanului.

Dreptmăritori creștini,

Astăzi trecem printr-o mare încercare privind sănătatea trupului, viața noastră, anume epidemia cauzată de coronavirus. Necazurile, bolile sub formă de epidemie sunt, cum spun Sfinții Părinți purtători de Dumne­zeu, certări sau cercetări ale lui Dumnezeu; certări pentru păcatele noastre chemându-ne la pocăință, cercetări pentru întărirea noastră sufletească în credință, în puterea și ajutorul lui Dumnezeu.

Remediul pentru situația de față este să dăm ascultare recomandărilor și îndrumărilor medicilor, respectând măsurile profilactice, ținând seama de principiul Sfintei Scripturi „întâi firescul și apoi duhovnicescul”(I Corinteni 15,46), adică să cercetăm cât mai des Sfânta Biserică – locașul de închinare, cerând ajutorul lui Dumnezeu, care din mort poate face viu și din bolnav sănătos. În Biserică sunt prezenți, în chip tainic, sfinții zugrăviți pe pereții sfântului locaș care se roagă pentru noi, să unim rugăciunile noastre cu ale lor. În Biserică se află cuvintele lui Dumnezeu în Sfânta Evanghelie, în Biserică este prezent în chip tainic și real Mântuitorul nostru Iisus Hristos sub chipul Sfintei Împărtășanii. Să cercetăm Biserica nu numai în timpul slujbelor ci și în afara programului lor, în acest fel evitând pentru starea de față, aglomerația. În Biserică ne așteaptă preotul în scaunul de spovedanie care ne primește mărturisirea păcatelor, dându-ne, cu puterea dată de Dumne­zeu, dezlegarea și iertarea păcatelor pentru a ne învrednici să ne împărtășim cu Preasfântul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos spre iertarea păcatelor, spre viața de veci și tămăduirea sufletului și a trupului.

Închei acest cuvânt pastoral de sărbătoarea Învierii Domnului cu urarea pă­rintească: sănătate și liniște sufletească întru bucuria mântuirii.

Hristos a înviat!

Al vostru către Domnul rugător și de tot binele voitor,

† PIMEN

Dată în reşedinţa noastră arhiepiscopală din Suceava la sărbătoarea Învierii Domnu­lui, anul mântuirii 2020, aprilie, 19.

ARHIEPISCOPUL SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR