ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a încetat din viață miercuri, 20 mai 2020, în jurul orei 0:50 la Institutul „Matei Balș” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord, a anunțat Patriarhia Română.
Din cauza infectării cu noul coronavirus, ierarhul fusese transportat de la Suceava la București cu un elicopter SMURD pe data de 20 aprilie. În urma complicațiilor pulmonare apărute, arhiepiscopul în vârstă de 90 de ani fost intubat.
ÎPS Pimen s-a născut în 25 august 1929, în localitatea Greabănu, jud. Buzău, la botez primind numele Vasile Zainea.
După cursurile medii urmate la Liceul din Râmnicu Sărat, între 1948 şi 1951 a studiat la Seminarul monahal de la mănăstirea Neamţ, fiind în acea perioadă frate de mănăstire. În data de 10 martie 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Pimen, iar la 29 iunie acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon.
În anul şcolar 1951-1952, a fost numit profesor pentru ciclul al ll-lea în cadrul Şcolilor mănăstireşti de la Neamţ şi Secu, apoi, pedagog la Seminarul Teologic de la mănăstirea Neamţ (1952-1953); între 1953 şi 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, unde a obţinut licenţa cu lucrarea: „Personalitatea Fericitului Augustin oglindită în confesiunile sale”.
A fost hirotonit ieromonah în anul 1957. În perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germană la Universitatea din Köln. A fost numit iconom şi apoi stareţ al mănăstirii Putna (1957-1961).
A fost apoi preot duhovnic la mănăstirea Văratec (1961-1962), preot la mănăstirea Durău (1962-1964), muzeograf la mănăstirea Putna (1964-1974); între timp a fost hirotesit protosinghel (1966) şi arhimandrit (1975) Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava.
De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanţa Patriarhiei Române din Ierusalim. Între anii 1979 şi 1982 a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia laşilor.
La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu titlul de Suceveanul şi hirotonit în 24 iunie 1982.
În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, în 24 ianuarie 1991 a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi întronizat la Suceava în data de 3 martie 1991.
În octombrie 2007 Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a ajuns la concluzia că, potrivit documentelor studiate, ÎPS Pimen a fost colaborator al Securității ca poliție politică, și a avut legături și cu Direcția de Informații Externe (DIE), el având numele conspirative „Sidorovici” și, respectiv, „Petru”. A fost racolat de Securitate în 1975, pe când era la Mănăstirea Putna
La 15 martie 2011 Curtea de Apel București a respins contestația formulată de ÎPS Pimen la hotărârea CNSAS din 2007 prin care a fost deconspirat ca turnător al Securității. Decizia a fost menținută și în recurs, de Înalta Curte de Casație și Justiție, la 18 octombrie 2012, confirmând soluția dată de instanța de fond privind colaborarea cu Securitatea.
ÎPS Pimen a fost inițiatorul unei lungi serii de procese prin care Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a cerut să primească în proprietate 240.000 de hectare de pădure. Toate solicitările au fost până acum respinse de instanță.
