Câteva sute de soldați români din Primul Război Mondial, căzuți prizonieri în luptele cu nemții, au muncit în minele de potasiu din Alsacia, în condiții foarte grele: subnutriți și brutalizați, iar mulți dintre ei și-au pierdut viața. Numele a 14 soldați din Suceava care au murit în Alsacia au fost publicate acum de un cercetător neamț.
Galeria Alex de la minele de potasă (hidroxid de potasiu, folosit în industria chimică – n.t.) din Alsacia a fost săpată între anii 1911 și 1913 și, împreună cu Rodolphe 1, galeria învecinată, reprezintă primele exploatării ale Societății Miniere din Alsacia.
La sfârșitul războiului, dar și mult timp după aceea, statisticile referitoare la soldații români morți aici au fost ascunse, falsificate sau marginalizate. Autoritățile germane nu au declarat decât 58 de morți la Feldkirch, localitatea de care aparține mina de potasă.
De asemenea, din arhivele localității Bollwiller reiese că este vorba despre 90 de prizonieri români care au murit aici și care au fost îngropați într-o groapă comună.
În 1924, 73 de cadavre au fost exhumate pentru a fi transferate la necropola din Soultzmatt, unde există un sector special atribuit militarilor români morți în Alsacia.
Printre victime se află mai mulți soldați din regimentul 56 infanterie al Armatei române, mai exact 15, cei mai mulți originari din județul Suceava. Patru dintre ei sunt chiar din aceeași comună, iar 7 dintre ei aparțineau de Compania a 3-a.
Toți au fost luați prizonieri la 19 noiembrie 1916 la Turburea, județul Gorj, cu excepția unuia singur care a fost luat prizonier la Bărbătești, același județ, la 20 de km distanță.
Toți acești oameni se cunoșteau, foarte probabil, înainte de a cădea prizonieri. După ce au fost luați prizonieri, s-au reunit în funcție de afinități, uneori de meseriile pe care le aveau înainte de război, de origine sau de regimentul din care făcuseră parte.
Cei 15 au înfruntat aceeași soartă ca prizonieri: au parcurs pe jos, în marș, 2000 de km până la Feldkirch și au îndurat aceleași privațiuni și brutalități în cele două luni pe care le-au petrecut în Alsacia.
Numele soldaților care au murit în minele de potasă din Alsacia:
Oricine recunoaște vreun nume din această listă este rugat să îl contacteze pe Șerban Georgescu, la email serban.georgescu@rfi.ro.
Galeria Alex de la minele de potasă (hidroxid de potasiu, folosit în industria chimică – n.t.) din Alsacia a fost săpată între anii 1911 și 1913 și, împreună cu Rodolphe 1, galeria învecinată, reprezintă primele exploatării ale Societății Miniere din Alsacia.
La sfârșitul războiului, dar și mult timp după aceea, statisticile referitoare la soldații români morți aici au fost ascunse, falsificate sau marginalizate. Autoritățile germane nu au declarat decât 58 de morți la Feldkirch, localitatea de care aparține mina de potasă.
De asemenea, din arhivele localității Bollwiller reiese că este vorba despre 90 de prizonieri români care au murit aici și care au fost îngropați într-o groapă comună.
În 1924, 73 de cadavre au fost exhumate pentru a fi transferate la necropola din Soultzmatt, unde există un sector special atribuit militarilor români morți în Alsacia.
Extras din documentele privind exhumările – Arhivele orașului Mulhouse |
Printre victime se află mai mulți soldați din regimentul 56 infanterie al Armatei române, mai exact 15, cei mai mulți originari din județul Suceava. Patru dintre ei sunt chiar din aceeași comună, iar 7 dintre ei aparțineau de Compania a 3-a.
Toți au fost luați prizonieri la 19 noiembrie 1916 la Turburea, județul Gorj, cu excepția unuia singur care a fost luat prizonier la Bărbătești, același județ, la 20 de km distanță.
Toți acești oameni se cunoșteau, foarte probabil, înainte de a cădea prizonieri. După ce au fost luați prizonieri, s-au reunit în funcție de afinități, uneori de meseriile pe care le aveau înainte de război, de origine sau de regimentul din care făcuseră parte.
Cei 15 au înfruntat aceeași soartă ca prizonieri: au parcurs pe jos, în marș, 2000 de km până la Feldkirch și au îndurat aceleași privațiuni și brutalități în cele două luni pe care le-au petrecut în Alsacia.
Numele soldaților care au murit în minele de potasă din Alsacia:
- Toader Artenie, 1ère Cie 56e R.I., 1886 Dragusenie Suceava
- Gheorghe Avadanei, 1ère Cie 56e R.I., 1888 Stolniceni Suceava
- Ion Neagu, 1ère Cie 56e R.I., 1876 Forasti Suceava
- Ion Toma, 1ère Cie 56e R.I., 1884 Cristesti Suceava
- Constantin Iacob, 2e Cie 56e R.I., 1886 Forasti Suceava
- Dumitru Iacobaia, 2e Cie 56e R.I., 1881 Pascani Suceava
- Ion Mihalache, 2e Cie 56e R.I., 1877 Forasti Suceava
- Ion Barsan, 3e Cie 56e R.I., 1879 Forasti Suceava
- Ion Gogan, 3e Cie 56e R.I., 1880 Malini Suceava
- Gheorghe Ichim, 3e Cie 56e R.I., 1880 Dolhasca Suceava
- Alexandru Micu, 3e Cie 56e R.I., 1882 Ruginoasa Suceava
- Niculae Tutuianu, 3e Cie 56e R.I., 1877 Rancesti Neamt
- Petre Brauza, 4e Cie 56e R.I., 1882 Draceni Suceava
- Gavril Dochita, 4e Cie 56e R.I., 1880 Draceni Suceava
- Constantin Lipan, 10e Cie 56e R.I., 1881 Faicasa Suceava
Cazarma Regimentului 15 infanterie al Armatei Române, carte poștală – Colecția Christophe Woehrle |
Oricine recunoaște vreun nume din această listă este rugat să îl contacteze pe Șerban Georgescu, la email serban.georgescu@rfi.ro.
Articol de Christophe Woehrle, doctor în istorie contemporană, 2020
Traducere și editare Șerban Georgescu / rfi.ro