Tranzacțiile s-au derulat în campania electorală pentru alegerile parlamentare. AUR a lucrat toamna trecută cu 56 de contractori și le-a plătit 1,5 milioane de lei.
Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), care administrează subvențiile de la buget pentru partidele parlamentare, a rambursat această sumă după alegeri în contul cheltuielilor electorale raportate de AUR.
Dar banii au rămas în familie.
Cele mai relevante tranzacții însumează 1,1 milioane de lei (adică peste două treimi din suma oficială) și desenează harta loialităților în partid, o clientelă în formare șl un sistem ingenios de canalizare a fondurilor către nucleul dur.
Cine sunt beneficiarii:
- Un deputat condamnat pentru fraudă cu fonduri europene a încasat peste jumătate de milion fiindcă a tipărit o broșură semnată de lider, pe banii susținătorilor.
- O basarabeancă de 27 de ani, radicalizată în platforma unionistă a lui George Simion, gestionează un laborator de propagandă finanțat de stat.
- Gruparea conservatoare din fieful lui Robert Sighiartău, secretarul general al PNL, ia bani cu două mâini: și de la AUR, și de la liberali.
- Sociologul de partid al mogulului Sebastian Ghiță, refugiat în Serbia, facturează servicii în bula patriotică după ce a lucrat cu PSD ani de zile.
Legea le interzice politicienilor să producă materiale de propagandă electorală în regie proprie, dar atât. În acest gol normativ, partidele au spațiu de manevră ca să direcționeze subvenția publică în afaceri private ale membrilor.
RISE a găsit situații similare pe absolut tot eșichierul politic (PNL, PSD, USR, UDMR).
Procentul tranzacțiilor „in-house” este covârșitor la AUR, formațiune care, altminteri, susține că vrea să desființeze finanțările de stat ale partidelor.
Grosul banilor cheltuiți de AUR la alegerile parlamentare – și decontați ulterior din bugetul de stat – au ajuns la deputatul AUR Lucian Florin Pușcașu.
533.960 lei, în două tranșe, a facturat la partid tipografia 1 Print Opus din Suceava, deținută și condusă de Pușcașu. El a cesionat firma către soția sa, Mihaela, imediat după alegeri.
L-am întrebat pe domnul deputat ce a făcut de banii respectivi:
“Am tipărit cele 500 de mii de cărți distribuite în campania electorală a partidului nostru. <România are proiect de țară> se numește cartea. (…) 64 de pagini, copertă cartonată, format A5, distribuită național. Am lucrat la nivel de țară. O bucată, cred, a fost 80 de bani. Tirajul? 500 de mii. Au fost două tiraje, de fapt: 300 de mii o dată, 200 de mii apoi. Nu mă poate suspecta nimeni ca m-am îmbogățit din treaba asta”.
Suma încasată de Pușcașu reprezintă o treime din toți banii rambursați iarna trecută către AUR de Autoritatea Electorală Permanentă.
“Eu de banii aia am făcut treabă. I-am omorât cu munca pe oamenii mei. În afară de broșură, au mai fost cărțile poștale distribuite prin Poșta Română, un milion de bucăți, mă refer la cele cu Mircea Diaconu. Au mai fost afișe și 2,5 milioane de semne de carte a câte 4 bani fiecare”.
AUR figurează, într-adevăr, cu plăți în campanie de 171.973 lei către Poșta Română. Contractul acoperă distribuția de tipărituri electorale, cum ar fi ilustrata făcută de Pușcașu cu fostul europarlamentar Mircea Diaconu, care își îndeamnă alegătorii să voteze AUR.
Cultivat mediatic în studiourile A3 și RTV, Diaconu își asumă constant rolul de sfetnic al noilor patrioți din Parlament.
Dar piesa de rezistență a afacerii lui Pușcașu cu propriul partid rămâne cartea <România are proiect de țară>, trasă în 500 de mii de exemplare. Scrisă chiar de George Simion, co-președintele AUR, care susține că e scriitor de profesie, broșura respectivă a fost licitată intern pe banii membrilor simpli de partid. Și promovată puternic în bulă chiar de autor.
Aparițiile lui Simion în filmulețele de campanie includ apeluri în registru de teleshopping către militanți, cu muzică dramatică și prezentare de produs:
“(..) Datorită donațiilor voastre, am în spate un teanc de cărți. Primele 150 de mii de exemplare cu proiectul nostru de țară, varianta tipărită. (…) Vă rugăm să ne sprijiniți, fiecare dacă poate să mai doneze pentru 300 de exemplare, 500, 1000. Și să le dea fiecare într-un sat, într-un oraș. Vi le trimitem pe măsură ce apar solicitări. Donați și împărțiți proiectul nostru de țară! (…)”.
Economic vorbind, Pușcașu a ieșit cel mai câștigat din “proiectul de țară” al AUR. Dar campania electorală a fost săracă în ansamblu, spune deputatul, iar fruntașii partidului au produs resurse pe cont propriu:
“Noi am făcut cereri către toată lumea ca să ne împrumute cu bani, partidul fiind garant. Așa s-a lucrat la noi, fiindcă n-am beneficiat de fonduri. Am stat pe bani aduși de candidați, cum a reușit fiecare să-i doneze în contul partidului, ca să achite materiale de campanie (…)”.
În afară de Lucian Pușcașu, Suceava a mai dat țării doi parlamentari AUR, județul fiind fruntaș cu prezența și la referendumul Coaliției Pentru Familie (30%). La vaccinare pentru Covid, în schimb, este codaș (10%).
Partidul a înregistrat aici cel mai mare scor în alegerile din decembrie (14,71%). Suma investită de AUR Suceava în promovarea paginii sale de Facebook se ridică la 97.000 de lei.
Deputatul Pușcașu este totodată președintele organizației municipale Suceava, dar și subiectul unei condamnări penale de un an și jumătate de închisoare cu suspendare.
Deputat condamnat penal pentru fraude cu fonduri europene
Trimis în judecată în 2009 pentru fraude cu fonduri europene comise în 2004, Pușcașu și-a luat definitiv pedeapsa în 2013. În anii aceia, era directorul tipografiei sucevene Agressione.Ce s-a întâmplat? Ne povestește el:
“În 2004, am făcut un proiect european finanțat pe fonduri PHARE în parteneriat cu liceul de artă din Suceava, ca să școlesc absolvenți și șomeri pentru grafică de calculator, o meserie de care aveam nevoie în tipografie. După un timp, a venit OLAF să-mi verifice implementarea proiectului, pentru că eu am avut naivitatea să anunț un grad de promovabilitate mai mare decât am reușit la cursuri. Am avut 40 de locuri, s-au înscris 50, au terminat 23. Promovabilitatea obligatorie era de 80 la sută”.
Așa că Pușcașu a umflat din burtă numărul de promovați, ca să nu-i ceară Comisia Europeană banii înapoi fiindcă nu și-a respectat angajamentele din proiect. El zice însă că a fost o neînțelegere:
“Eu tipărisem înainte mai multe diplome, dar au rămas la mine în arhivă, nu le-am înmânat. Astea au constituit proba în dosar, deși nu mi-au cerut banii înapoi. Parte din cursanți au fost siliți de procuror să declare că n-au auzit în viața lor de asemenea cursuri, dar eu am prezentat listele de prezență. Nici nu i-am băgat în seamă până când m-am trezit cu executare. Atunci m-am speriat, am angajat avocat și am administrat probe. Am renunțat apoi să-i chem în instanță pentru mărturii mincinoase, fiind bucuros că scap de executare. Nu mi-a mai păsat de cazierul curat. Un an și jumătate cu suspendare am luat, dar perioada de încercare de trei ani trecuse deja. Ce pot să vă spun e că am primit sentința în ziua de Bunavestire. Asta a fost vestea mea bună atunci. Am plătit, dar în clipa de față statul român m-a reabilitat. Mă uit în ochii oricui. Iar în 2009 n-am mai rezistat și am intrat în politică”.
