Legea nr. 372/2005 (cu modificările și completările ulterioare) este cea care definește cerințele de performanță energetică pentru clădiri, precum și normele legislative pe baza cărora aceste cerințe se aplică clădirilor sau în cazul anumitor categorii de clădiri, stabilite în metodologie, nu se aplică.
Performanța energetică a clădirii reprezintă, de fapt, energia pe care aceasta o consumă sau este estimată astfel încât aceasta să poată îndeplini principalele cerințe care asigură confortul locatarilor, cerințe precum iluminat, încălzire sau răcire.
Certificatul energetic (certificatul de performanță energetică) este acel document legal, tipărit, care ne indică performanța energetică a clădirii sau unității de clădire ce s-a supus certificării.
Care sunt cerințele de performanță energetică pe care orice clădire trebuie să le îndeplinească?
Pe baza actului normativ, metodologia stabilește și care sunt cerințele minime de performanță energetică pe care atât clădirile noi, cât și cele deja existente trebuie să le îndeplinească. Aceste cerințe se aplică însă în mod diferit, în funcție de domeniul pe care îl deservește o anumită clădire: rezidențial (colectiv/ individual), învățământ, activități sportive, sănătate, comerț, HORECA sau alte tipuri de funcțiuni.
Aceste condiții minime au rolul de a asigura un climat interior care să ofere condițiile optime pentru locuit, de la un interior confortabil și sănătos, până la o calitate a aerului din încăpere, care trebuie să fie una foarte bună. Respectând condițiile prevăzute în metodologie, poate fi evitată apariția unor efecte negative, cauzate de ventilația slabă, vechimea clădirii sau condițiile locale specifice.
Totuși, la o perioadă de aproximativ 5 ani, aceste cerințe sunt revizuite sau, dacă este cazul, actualizate, astfel încât să fie adaptate la cerințele de confort ale oamenilor și la progresul tehnic din domeniul construcțiilor.
Ce sunt factorii de energie și care este rolul acestora?
Fiecare agent energetic are asociați anumiți factori de energie primară. Aceștia mai sunt cunoscuți și ca factori de ponderare, aceștia reprezentând baza de calcul a energiei primare. De asemenea, aceștia au și ei propriile baze, care pot fi atât informațiile specifice fiecărui sistem centralizat, cât și anumite medii ponderale, care pot fi calculate anual, sezonier sau lunar, fie la nivel național, fie la nivel regional sau local.
Toate aceste aspecte sunt stabilite de autoritatea competentă, care impune metodologia de calcul, pe baza acestor factori de energie – pe care tot aceasta îi stabilește – în vederea asigurării performanței energetice optime a clădirii.
Prin urmare, factorii de energie pe baza cărora se stabilește performanța energetică a unei clădiri se calculează în funcție de anumite tipuri de energie, cum ar fi energia regenerabilă furnizată de un agent sau cea care este generată fie la fața locului, fie în apropiere.
Categoriile de clădiri pentru care nu se aplică cerințele din metodologie și nu este necesar un certificat energetic
Există totuși și clădiri care nu trebuie să respecte aceste cerințe, acestea facând parte din următoarele categorii:
- clădiri rezidențiale, care sunt folosite cel mult 4 luni pe an;
- clădirile care au rol de locaș de cult sau care găzduiesc activități religioase;
- clădirile independente mici, cu o suprafață utilă de cel mult 50 mp;
- clădirile nerezidențiale și atelierele din domeniul agricol, care nu au un consum mare de energie, sau clădirile care sunt folosite provizoriu, în general în zone industriale;
- clădirile care sunt considerate monumente istorice sau arhitecturale, care în cazul respectării cerințelor prevăzute de metodologie, ar necesita modificări estetice sau funcționale inacceptabile.
Ceea ce este important de reținut este faptul că toate clădirile noi trebuie să respecte aceste cerințe, în timp ce clădirile existente, aflate în proces de renovare, trebuie să beneficieze de o îmbunătățire a performanțelor energetice, dar numai dacă permit factorii tehnici, funcționali sau cei economici.
Există totuși și clădiri care nu trebuie să respecte aceste cerințe, acestea facând parte din următoarele categorii:
- clădiri rezidențiale, care sunt folosite cel mult 4 luni pe an;
- clădirile care au rol de locaș de cult sau care găzduiesc activități religioase;
- clădirile independente mici, cu o suprafață utilă de cel mult 50 mp;
- clădirile nerezidențiale și atelierele din domeniul agricol, care nu au un consum mare de energie, sau clădirile care sunt folosite provizoriu, în general în zone industriale;
- clădirile care sunt considerate monumente istorice sau arhitecturale, care în cazul respectării cerințelor prevăzute de metodologie, ar necesita modificări estetice sau funcționale inacceptabile.
Ceea ce este important de reținut este faptul că toate clădirile noi trebuie să respecte aceste cerințe, în timp ce clădirile existente, aflate în proces de renovare, trebuie să beneficieze de o îmbunătățire a performanțelor energetice, dar numai dacă permit factorii tehnici, funcționali sau cei economici.