Emilia Șercan a povestit la RFI ce a descoperit în cazul de presupus plagiat al lui Sorin Cîmpeanu: „Vorbim despre un curs universitar în care actualul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, semnează inițial într-o ediție a sa din anul 2000 două capitole care însumează nouă pagini. Ulterior, în 2006, acest curs universitar, cu un titlu schimbat, dar cu aceeași structură, același conținut, aceleași date, aceleași tabele, este practic reciclat, dar dincolo de plagiatul în sine pe care Sorin Cîmpeanu îl comite în 13 capitole, el își asumă și paternitatea creației unui număr de 13 capitole, semnate anterior, în cursul din 2000, în ediția din 2000, de alți doi profesori universitari. Practic, ce face el este să șteargă numele autorilor inițiali și să înlocuiască numele acestora cu numele său”.
Jurnalista de investigații precizează că ”pentru tot ceea ce ține de cercetarea științifică, așa cum este și acest curs universitar, în acest caz verificările în mod normal ar trebui să fie făcute de Consiliul Național de Etică, deci nu de CNATDCU, care se ocupă exclusiv de tezele de doctorat, ci de acest Consiliu Național de Etică a Cercetării Științifice, care are în atribuții tot ceea ce înseamnă lucrare științifică, mai puțin teze de doctorat. Acest organism se află în subordinea Ministerului Cercetării, deci nu este la Educație (...), el teoretic este independent din punct de vedere științific și chiar instituțional”.
Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu a declarat luni, despre acuzaţiile de plagiat apărute în presă, că „obiectivul principal al acestui articol este blocarea legilor educaţiei”. El a precizat că sunt hărţuiri care datează de multă vreme, de care a luat act şi a adăugat că legile educaţiei îşi vor continua parcursul firesc, legal, spre adoptare.