În urma unui control derulat în perioada 2018-2019 la firme din România ale grupului austriac de producție de mobilă, parchete și pardoseli Egger, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a decis să le oblige la obligaţii fiscale de plată de 3.363.754 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar şi 4.306.181 lei, reprezentând TVA stabilit suplimentar – în total aproapel 7,7 milioane de lei. Perioada verificată a fost octombrie 2013 - decembrie 2018. Egger a achitat banii, iar apoi s-a adresat Curții de Apel Suceava, solicitând anularea deciziei și returnarea banilor, plus plata dobânzilor aferente sumelor stabilite cu titlu suplimentar și dobânzi calculate de la data achitării acestor sume de către aceasta şi până la data restituirii/compensării lor de către Direcția de Finanțe, scrie reporteris.ro.
Ce facturi au inventat austriecii de la Egger pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit și TVA
Pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit și TVA, austriecii de la Egger au trecut la cheltuieli suma de 10.259.579 RON, având TVA aferentă de 2.089.401 RON, pentru așa zise servicii de licențiere şi de marketing prestate pentru firmele din România de firma mamă Fritz Egger GmbH & Co Austria, în baza unui contract din 2013.
Era vorba, în fapt, de un contract între firme din același grup, prin care firma mamă din Austria dădea firmei din României, contra unei taxe, drepturi de proprietate intelectuală constând în mărci, brevete de design şi patente, modele şi aplicații. Cu alte cuvinte, sucursala din România îl plătea pe patronul din Austria ca să folosească denumiri, rețete și metode de fabricare, asemănător oarecum cu sistemele franciză, deși aveau același proprietar. „Taxa” de 3% din cifra de afaceri generata din produsele vândute către terţi era de fapt o metodă prin care Egger și-a redus baza de impozitare astfel încât să nu plătească impozitul pe profit aferent către bugetul de stat.
Fiscul a respins această pretenție de deductibilitate, invocând, printre altele, faptul că serviciile de licențiere nu ar fi necesare societăţii prin prisma activităţii sale economice, care constă în comercializare de produse. În plus, contractul de licență prezintă informaţii cu caracter general, din care nu ar rezulta natura exactă a serviciilor prestate către austrieci și nu au fost prezentate documente din care să rezulte că serviciile de licențiere au fost efectiv prestate.
Completul de judecată de la Curtea de Apel Suceava a dat dreptate ANAF și a decis că „atâta timp cât facturile fiscale nu conţin în concret care anume servicii i-au fost prestate reclamantei în baza contractului de licenţă şi aceasta nu a prezentat niciun alt document justificativ cu indicarea, în concret, a brevetelor, mărcilor, patentelor, modelelor şi aplicaţiilor pe care le-a folosit precum şi a serviciilor de marketing specificate în contract care au fost efectiv prestate, societatea nu a făcut dovada că aceste servicii au fost efectiv prestate şi că au fost utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale societăţii”.
Prețuri mărite din pix la patru ani după livrare
O altă metodă a fost aceea prin care mărfuri cumpărate de la alte firme din grupul Egger au fost scumpite chiar și la câțiva ani de la livrare, prin așa-zisele „ajustări de preț”.
Completul de judecată de la Curtea de Apel Suceava a dat dreptate ANAF și a decis că „atâta timp cât facturile fiscale nu conţin în concret care anume servicii i-au fost prestate reclamantei în baza contractului de licenţă şi aceasta nu a prezentat niciun alt document justificativ cu indicarea, în concret, a brevetelor, mărcilor, patentelor, modelelor şi aplicaţiilor pe care le-a folosit precum şi a serviciilor de marketing specificate în contract care au fost efectiv prestate, societatea nu a făcut dovada că aceste servicii au fost efectiv prestate şi că au fost utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale societăţii”.
Prețuri mărite din pix la patru ani după livrare
O altă metodă a fost aceea prin care mărfuri cumpărate de la alte firme din grupul Egger au fost scumpite chiar și la câțiva ani de la livrare, prin așa-zisele „ajustări de preț”.
Printre altele, firma din România a plătit bani pentru mărfuri cumpărate de la o firmă-soră din Germania fără să aibă la bază un contract încheiat între părţi în acest sens sau că au fost efectuate ajustări de preț la un an, doi ani sau chiar patru ani de la achiziție. ANAF nu a admis deducere a cheltuielilor pentru astfel de achiziții în valoare de 10.763.887 RON şi TVA aferentă de 2.216.780 RON. Și la acest capitol, judecătorii și-au însușit raționamentul Finanțelor.
Egger Romania a depus recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde primul termen al procesului încă nu a fost stabilit.
