Maica Onufria s-a născut în ziua de 24 septembrie 1933, din părinţii Gheorghe şi Maria din satul Boscoteni, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani, fiind al cincilea copil din cei şase.
A intrat în mănăstire pe 8 septembrie 1945, la vârsta de 12 ani. Maica Onufria avea la Mănăstirea Văratec un unchi, pe fratele tatălui ei, preot şi duhovnic, arhimandritul Ambrozie Nechifor, care locuia în casa maicii Agafia Hriscu.
Odată, când tatăl maicii Onufria a venit de la părintele Ambrozie („moşucul” îi spunea), le-a adresat o întrebare copiilor: maica Agafia are nevoie de o fată acolo, la mănăstire, cine vrea să meargă? Atunci, Ana a răspuns: Eu, tată, vreau să merg! Şi a adus-o tatăl la mănăstire cu carul cu boi, a lăsat-o în grija părintelui Ambrozie şi a maicii Agafia.
La mănăstire, sora Ana s-a acomodat repede, ajutată fiind de maica Agafia care o lua mereu cu ea la biserică, fiind eclesiarhă. A învăţat-o să toace, să facă curăţenie la biserică, mergea în pădure după lemne. Când ajungea în pădure, sora Ana era în culmea fericirii, căci acolo învăţa să toace şi cânta.
A rămas orfană de mamă de la vârsta de 8 ani, iar tatăl ei era în concentrare când aceasta a trecut la Domnul. Astfel, copiii au ramas în grija Domnului şi a Maicii Domnului. Şcoala primară a urmat-o în satul natal şi a continuat la „Şcoala de fete”, care funcţiona atunci la Mănăstirea Văratec. A deprins repede rânduiala la Ceaslov şi Psaltire apoi, la rasoforie, a primit numele de Agafia.
Văzând maica stareţa că rasofora Agafia are vocaţie monahală şi este talentată la muzică, a decis să o ia de la maica Agafia pentru a face ascultare la stăreţie, după care a urmat şi cursurile la Seminarul monahal de la Agapia.
În anul 1959, când s-au desfiinţat mănăstirile, în urma Decretului, tot personalul sub 50 de ani trebuia să părăsească mănăstirea. Maica Agafia Hriscu, care avea 49 de ani a plecat în lume, luându-şi numai Ceaslovul şi Psaltirea, iar maicile Onufria şi Zenaida au fost trimise de către maica stareţă Pelaghia la Cotnari, unde era via mănăstirii, departe de ochii lumii, la adăpost sigur. Au vieţuit acolo până s-au mai liniştit vremurile, după care s-au reîntors la mănăstire.
A urmat cursuri de ghizi-muzeografi şi a învăţat şi limbi străine. Duhovnici i-a avut mai întâi pe pr. Nicodim Măndiţă, pr. Calinic Prisecaru, pr. Dionisie Măntăluţă, pr. Adrian Tănăselea, pr. Iorest Matei. În timpul când îi era duhovnic pr. Nicodim, a primit canon să citească Noul Testament în câteva zile şi apoi să se împărtăşească.
A fost călugărită pe 9 aprilie 1974 de către maica stareţă stavrofora Nazaria Niţă, primind numele de Onufria. Maica stareţă Nazaria, ca reprezentantă a Patriarhiei Române, o lua în delegaţie în diferite ţări şi pe maica Onufria, ca translator: în Grecia, Elveţia, Israel, Bulgaria, Germania.
Muzica psaltică a învăţat-o la cursurile din Seminar şi de la arhidiaconul Filotei Moroşanu, care slujea la Mănăstirea Văratec. S-a ocupat cu îngrijirea florilor din incintă, a lucrat la atelierul de covoare, a fost profesoară de muzică psaltică, dirijor de cor, ghid la muzeu, iar în perioada 20 ianuarie1995 - 14 decembrie 2001 a fost stareţă a Mănăstirii Varatic, una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din lume.
În seara zilei de 20 iunie 2023, după ce ucenica maicii, monahia Martiniana, citea pravila de chilie şi Paraclisul Maicii Domnului, maica Onufria si-a dat sufletul, lăsând toate cele pământeşti, şi a plecat împăcată către Mirele Ceresc, Căruia l-a slujit toată viaţa cu dragoste, smerenie, răbdare şi osteneală.
