O istorie a traducerilor în limba română, volumele I și II, în cifre

Numărul mare de autori care au contribuit la realizarea primelor două volume „O istorie a traducerilor în limba română” (ITLR) și paleta largă de articole dedicate traducerilor în limba română din secolul al XX-lea reprezintă o dovadă clară a faptului că ne aflăm în fața unui proiect de mare anvergură. În sprijinul acestei afirmații, venim cu cifre, căci, deși materialul nostru de bază este litera, datele exacte ne-au fost mereu de ajutor pentru a ne cuantifica munca.

Astfel, listele de indici din primul volum aduc cifre impresionante. Vorbim de peste 1600 de autori traduși din diferite spații culturale, peste 30. Dacă din cel european, traducerile s-au realizat, în mare parte, pornind de la textul original, poate doar cu excepția spațiului celtic, pentru care traducătorii au apelat la versiuni englezești, pentru traducerile din spații mai exotice s-a pornit de la un intermediar fie francez, în cazul țărilor africane (Ghana, Angola, Congo, Sudan, Nigeria, Guineea, Camerun, Togo), al țărilor din spațiul neozeelandez sau Madagascar, fie englez, în cazul țărilor afgane, sau rus, în cazul republicilor sovietice-orientale (iakută, tuvină, uzbekă etc.). În ceea ce privește perioada din care s-a tradus, unele epoci sunt privilegiate, cum ar fi Evul Mediu, pentru care s-au avut în vedere 6 spații culturale (francez, italian, spaniol, portughez, german și literatura nordică: Suedia, Norvegia, Islanda). Și numărul de traducători este pe măsură: peste 1400 de nume semnează traducerile publicate la 247 de edituri, în 60 de colecții.

În ceea ce privește volumul al II-lea, la care au contribuit 164 de autori, putem spune că acesta reprezintă o continuare și mai amplă a cercetării făcute în volumul I. Comparativ cu precedentul volum, constatăm că numărul de traducători a crescut, ajungând la 147. Însă cea mai elocventă este cifra editurilor, care se dublează: 453 de edituri și 80 de colecții. Numărul de autori rămâne constant: vorbim despre 1640 de autori traduși, din mai bine de 27 de limbi, reprezentative pentru aproximativ 35 de spații culturale. Pentru a nu da decât un exemplu, limba franceză vorbită în diferite țări, precum Canada, Elveția, Belgia, Liban și regiunea Maghrebului (Tunisia, Algeria, Maroc).

Limbile și culturile din care s-a tradus: engleză (BrE, AmE, Welsh through E), franceză (Canada, Elveția, Belgia, Maghreb și Liban), italiană, spaniolă, portugheză (Brazilia, Portugalia), germană (Austria), norvegiană, daneză, suedeză, islandeză, rusă, ucraineană, poloneză, cehă, sârbă, croată, bulgară, neogreacă, turcă, maghiară, japoneză, chineză, coreeană, latină, estonă, ebraică, idiș (27+ dialecte).

Așadar, cifrele sunt o dovadă în plus că avem de-a face cu o muncă de cercetare profundă, ce pune în lumină rolul pe care l-au jucat traducerile, în secolul al XX-lea, pentru societatea și cultura română.