Prezintă prof. univ. dr. Elena Brândușa Steiciuc.
{inAds}
Autorul prefaței volumului, Radu Enache spune: „În peisajul literar românesc contemporan, dominat de obsesia originalității (mai ales formale) și de un soi de „fauvism” lingvistic, proza Nataliei Onofrei este dificil de încadrat. Mai cu seamă, Natalia Onofrei refuză să facă parte dintr-o „modă”. Ea nu este nici (post)modernistă, nici experimentală, nici anarhist-polemică, nu scrie nici biografie-document, nici ficțiuni istorice cu parfum levantin, nici „fantasy”-uri sau „thriller”-e. Narațiunile ei se derulează clasic, respectând regula celor trei unități, într-o succesiune perfect logică, fără ruperile de ritm și/ sau spectaculosul experimental care îi ispitesc pe mulți dintre prozatorii de astăzi.
Natalia Onofrei este o scriitoare a austerității morale, dar nu este o moralistă. Povestirile ei au un mesaj, au acel „ce a vrut să transmită autorul?”, dar acest mesaj nu este nici explicit și nici, cu atât mai puțin, imperativ.
Autoarea nu intervine în acțiunea povestirilor, nu se simte din partea ei niciun parti-pris. „Poveștile” sunt, în mare măsură, grele, dure, uneori odioase. Personajele, de asemenea, sunt preponderent „negative”. Dar povestirile, chiar și cele care tratează evenimente banale, curg imperturbabil, maiestuos, lăsând cititorului impresia tulburătoare și copleșitoare a cerului înstelat.
Bineînțeles, legea morală – sau asumarea acesteia – se află în alegerea fiecărui cititor.”
