„Avem bucuria de a anunța faptul că Turnul Lapușneanu (monument istoric care datează din anul 1561) este deschis pentru vizitare începând cu data de 15 noiembrie 2023.
Turnul Lăpușneanu se află în centrul Sucevei și face parte din Ansamblul Bisericii Sfântul Dumitru, care, împreună cu ruinele Curţii Domneşti, a cărei componentă este, împreună cu Biserica Beizadelelor (Domnițelor) „Sf. Ioan Botezătorul”, constituie nucleul istoric al oraşului, fost Scaun al Moldovei medievale.
Prin poziționare și utilitate și având in vedere contextul istoric şi urban, Turnul Lăpuşneanu a devenit în timp un simbol al Sucevei.
Cu binecuvantarea Părintelui nostru Arhiepiscop Calinic și cu ajutorul oamenilor de bine ce au sprijinit Biserica Sfântul Dumitru din Suceava lucrările au fost aduse la bun sfârșit.
Vizitatorii Turnului Lăpușneanu se vor putea bucura atât de panorama superbă asupra orașului (etajele II și III ale edificiului), de o expozitie de fotografie veche având ca temă ,,Ansamblul Bisericii Sf. Dumitru în ultimul secol" (etajul I) și de un punct de observare și informare (la ultimul nivel) concentrat pe clădirile istorice reprezentative ce conturează profilul arhitectural al urbei noastre”, a transmis parohul Bisericii Sfântul Dumitru din municipiul Suceava, preotul Adrian Duțuc.
{inAds}
Turnul se află la o distanță de 30 metri spre sud-est de Biserica Sfântul Dumitru. Domnitorul Alexandru Lăpușneanu, ginerele lui Petru Rareș, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniță cu trei etaje și cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului, soclul din piatră cioplită este puțin ieșit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile.
Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură și un cap de bour cu gâtul așezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfășoară următoarea inscripție în limba slavonă: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniță, în anul 7068 (=1560)".
Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul al XIX-lea (în anul 1845, când a fost refăcut turnul după un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonală, peste care se înalță, pe opt colonete de lemn, vârful acoperișului. În prezent, turnul-clopotniță are 40 metri înălțime, fiind cel mai înalt turn de biserică din Suceava.
În decursul timpului, turnul a îndeplinit rosturi administrative complexe, el dominând prin înălțimea sa întreaga panoramă a orașului atât în Evul Mediu, cât și în epoca modernă. Mircea D. Matei a presupus că edificiul în cauză a fost o „adevărată campanilă... o expresie a dorinței luminatului voievod care a fost Alexandru Lăpușneanu de a conferi un plus de strălucire unei capitale prea modeste în însemne exterioare de urbanism, așa cum voievodul cunoștea în multe orașe ale Europei vremii sale”. Construit pe o bază pătrată, el a fost întrebuințat de pompierii suceveni între anii 1867-1910 ca turn de observație a încendiilor.
În anul 1809, turnul a fost avariat de un incendiu, fiind renovat abia în 1845. S-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare între anii 1948-1949 în urma cărora acoperișul turnului a revenit la forma originală.
În urma unor măsurători efectuate în anul 1992 s-a constatat o înclinare a turnului, crucea din turn fiind deviată cu 12 centimetri față de verticală. În anul 1998, o altă măsurătoare stabilea că deviația crescuse la 17 metri. Cauza înclinării turnului este, în opinia specialiștilor Muzeului Național al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, această zonă fiind străbătută în subteran de o rețea de beciuri care amplifică trepidațiile. Rezultatele înclinării și a infiltrațiilor au fost deplasarea terasei din colțul de sud-vest a turnului și desprinderea tencuielii din cornișă. În ultimii ani, turnul-clopotniță a trecut printr-un proces de restaurare.
Turnul se află la o distanță de 30 metri spre sud-est de Biserica Sfântul Dumitru. Domnitorul Alexandru Lăpușneanu, ginerele lui Petru Rareș, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniță cu trei etaje și cu ziduri de doi metri grosime. La baza turnului, soclul din piatră cioplită este puțin ieșit în afară. Etajul al treilea are patru ferestre mari pe toate laturile.
Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură și un cap de bour cu gâtul așezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfășoară următoarea inscripție în limba slavonă: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniță, în anul 7068 (=1560)".
Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul al XIX-lea (în anul 1845, când a fost refăcut turnul după un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonală, peste care se înalță, pe opt colonete de lemn, vârful acoperișului. În prezent, turnul-clopotniță are 40 metri înălțime, fiind cel mai înalt turn de biserică din Suceava.
În decursul timpului, turnul a îndeplinit rosturi administrative complexe, el dominând prin înălțimea sa întreaga panoramă a orașului atât în Evul Mediu, cât și în epoca modernă. Mircea D. Matei a presupus că edificiul în cauză a fost o „adevărată campanilă... o expresie a dorinței luminatului voievod care a fost Alexandru Lăpușneanu de a conferi un plus de strălucire unei capitale prea modeste în însemne exterioare de urbanism, așa cum voievodul cunoștea în multe orașe ale Europei vremii sale”. Construit pe o bază pătrată, el a fost întrebuințat de pompierii suceveni între anii 1867-1910 ca turn de observație a încendiilor.
În anul 1809, turnul a fost avariat de un incendiu, fiind renovat abia în 1845. S-au efectuat lucrări de restaurare și consolidare între anii 1948-1949 în urma cărora acoperișul turnului a revenit la forma originală.
În urma unor măsurători efectuate în anul 1992 s-a constatat o înclinare a turnului, crucea din turn fiind deviată cu 12 centimetri față de verticală. În anul 1998, o altă măsurătoare stabilea că deviația crescuse la 17 metri. Cauza înclinării turnului este, în opinia specialiștilor Muzeului Național al Bucovinei, traficul auto intens din ultimii ani, această zonă fiind străbătută în subteran de o rețea de beciuri care amplifică trepidațiile. Rezultatele înclinării și a infiltrațiilor au fost deplasarea terasei din colțul de sud-vest a turnului și desprinderea tencuielii din cornișă. În ultimii ani, turnul-clopotniță a trecut printr-un proces de restaurare.
{inAds}
