Evenimentul, moderat de dr. Constantin-Emil Ursu, director general al Muzeului Naţional al Bucovinei, va avea loc luni, 15 ianuarie 2024, ora 13.00, la Muzeul de Istorie.
Volumul va fi prezentat de dr. ing. Valeria Harabagiu, Director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, Iaşi, prof. univ. dr. ing. Daniel Condurache, membru corespondent al Academiei Române și dr. Bogdana Simionescu, nepoata autorului.
Cartea a apărut la Editura Academiei Române și este prefaţată de acad. Răzvan Theodorescu.
Reeditarea, într-o formă grafică aparte, reprezintă o expresie a respectului comunităților oamenilor de știință față de personalitatea reputatului acad. Cristofor I. Simionescu în calitate de profesor, creator de şcoală, om de știință, mentor și reformator al învățământului superior tehnic, născut în Dumbrăveni, Suceava.
{inAds}
Cristofor I. Simionescu s-a născut la 17 iulie 1920, în Dumbrăveni. A fost un inginer chimist român, membru titular (1963) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei. Specialist în domeniul chimiei macromoleculare, a efectuat studii în domeniul chimiei lemnului și celulozei, al polimerilor și al copolimerilor grefați. Cristofor I. Simionescu are contribuții științifice și în domeniul tehnologiei chimice a celulozei, hârtiei și fibrelor artificiale. Este autor a numeroase lucrări științifice.
A fost membru corespondent (2 iulie 1955) și membru titular (21 martie 1963) al Academiei Române; vicepreședinte al Academiei Române (1 martie 1974 - 2 februarie 1990) și vicepreședinte cu delegație de președinte al Academiei Române (3 iunie 1977 - 19 martie 1980); președinte al Filialei Iași a Academiei Române (1963 - 1974 și 1989 - 2001).
A fost fiu de învățător. A făcut studii liceale la Suceava și Iași iar studiile superioare la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic din Iași. În 1948 și-a susținut teza Contribuții la cunoașterea uleiurilor vegetale indigene, obținând titlul de doctor inginer în științe chimice. A fost preparator (1943), asistent (1944-1948), conferențiar (1948-1951), profesor de chimie macromoleculară și șef de catedră (din 1952), director de studii (1949-1951), prorector (1951-1952) și rector (1953-1976) la Institutul Politehnic „Gh. Asachi” din Iași; șef al Secției de Chimie Macromoleculară (1956-1970) și director (1970-2000) al Institutului de Chimie Macromoleculară „P. Poni” din Iași. Paralel cu activitatea didactică, desfășoară o bogată muncă științifică, efectuând și conducând numeroase cercetări în domenii ale chimiei organice și macromoleculare, chimiei lemnului și stufului, chimiei și tehnologiei celulozei, chimiei polizaharidelor, mecanochimiei polimerilor, plasmochimiei, sintezei și studiului unor precursori ai materiei vii etc.
Este autorul unor studii privitoare la speciile de lemn ce cresc pe teritoriul României, mai ales speciile cu dezvoltare rapidă (plop, salcie), în vederea valorificării materiilor prime, și al unor cercetări privind tehnologia hârtiei (procedeul alcalin de încleiere a hârtiei), obținerea hârtiilor sintetice și semisintetice și a hârtiei cu proprietăți speciale. De numele său se leagă contribuțiile aduse la sinteza mecanochimică a compușilor macromoleculari (poliamide-poliesteri), complexarea cu metale pentru obținerea polimerilor semiconductori, grefarea compușilor macromoleculari pe cale mecano-chimică. A dezvoltat chimia de sinteză a unor compuși macromoleculari proveniți din acetilenă și derivați cu proprietăți semi- și fotoconductoare. A elaborat teoria conducției în compuși organici. De mare însemnătate sunt cercetările în domeniul copolimerizării și al obținerii copolimerilor secventați. A inițiat cercetări într-un nou domeniu: sinteza polimerilor prin metode ionice pe cale electrochimică. Este autorul unor studii privitoare la structura fizică a compușilor macromoleculari naturali și sintetici, efectuate pe calea degradării menajate a polimerilor: hidroliză, degradare termică.
