Întoarse în România după mulţi ani în străinătate, povestea surorilor Mihaela Robu şi Andreea Gavriliuc din Suceava este similară cu cea a multor alţi mici producători locali care şi-au dorit să facă ceva acasă şi să arate că munca neobosită aduce rezultate. Ele au plantat 75 de ari de lavandă în Căsuţa din livezi, în localitatea Cacica, chiar în timpul pandemiei de COVID-19, iar anul trecut au avut prima recoltă. Lângă lavandă, au deschis un punct gastronomic local şi un spaţiu de cazare.
„La mine, a început totul în perioada pandemiei, în care băieţii mei nu mai rezistau cu regimul care se instalase în Italia şi mi-au cerut să se întoarcă în România. Datorită faptului că puteau să facă şcoala online am ales să îi lăsăm, să fie puţin mai liberi şi apoi nu au vrut să vină înapoi. Ei ne-au atras şi pe noi în ţară, chiar dacă nouă ne plăcea acolo şi am ajuns la un nivel de trai destul de bun. Am zis că merită să ne întoarcem şi să încercăm ceva şi aici“, a povestit Mihaela Robu, cofondatoare a brandului Căsuţa din livezi, prezentă în cadrul emisiunii ZF Agropower.
„La mine, a început totul în perioada pandemiei, în care băieţii mei nu mai rezistau cu regimul care se instalase în Italia şi mi-au cerut să se întoarcă în România. Datorită faptului că puteau să facă şcoala online am ales să îi lăsăm, să fie puţin mai liberi şi apoi nu au vrut să vină înapoi. Ei ne-au atras şi pe noi în ţară, chiar dacă nouă ne plăcea acolo şi am ajuns la un nivel de trai destul de bun. Am zis că merită să ne întoarcem şi să încercăm ceva şi aici“, a povestit Mihaela Robu, cofondatoare a brandului Căsuţa din livezi, prezentă în cadrul emisiunii ZF Agropower.
{inAds}
Mihaela Robu era bucătar-şef într-un restaurant din Italia, iar sora sa, Andreea Gavriliuc, are un business care oferă servicii de curăţenie în Austria. Cea din urmă a ales să se întoarcă acasă, la Suceava, tot pentru copil, pe care vrea să-l crească liber, chiar dacă recunoaşte că în Austria ar fi avut mai multe oportunităţi. „Aveam un teren şi ne-am gândit să punem o cultură de lavandă, să vedem cum merge. A fost frumos la început, costurile nu au fost chiar foarte mari pentru a înfiinţa cultura, dar apoi venit greul, deoarece am pus 75 de arii, o suprafaţă destul de mare, care necesită foarte multă muncă, iar noi suntem doar două familii care lucrează“, a menţionat Mihaela Robu. Investiţia iniţială în cultura de lavandă a fost de 10.000 de euro.
Produsele din lavandă ajung acum la târguri din toată ţara, sunt comercializate în fiecare sâmbătă la piaţa din Suceava, şi merg chiar în străinătate
Ea a adăugat că cea mai mare provocare pentru un mic business agricol este să găsească oameni cu care să poată lucra, care să îi ajute atunci când adună recolta sau atunci când fac distilarea uleiului esenţial de lavandă.
„Găsim greu zilieri. Nu am curaj să mă gândesc cu cine o să culegem lavanda anul acesta, pentru că avem o cultură de trei, patru ori mai bogată decât anul trecut şi abia intrăm în al doilea an de producţie, în octombrie. Încercăm să mai căutăm persoane care să ne ajute, pentru că este totul manual de la întreţinerea plantei până la cules şi la distilare. Momentan facem totul cu mânuţele noaste“, a povestit Mihaela Robu.
Ea a precizat însă ca a primit sfaturi şi sprijin privind cultura şi dezvoltarea businessului de la Direcţia Agricolă Judeţeană Suceava, dar şi de la alţi producători de lavandă din zonă, cât şi din ţară. Aceasta crede că e foarte important ca cineva să-ţi dea curajul să mai faci un pas, mai ales când te-ai întors din străinătate cu speranţă, şi să te asigure că o să fie bine. De altfel, ea şi sora sa nu erau familiare cu agrobusinessul.
Andreea Gavriliuc are experienţă în domeniul cosmeticii, care a ajutat-o la realizarea produselor naturale din lavandă, iar Mihaela Robu este specializată în domeniul culinar, astfel că se ocupă de ceea ce este pus pe masa turiştilor care vin să mănânce la punctul gastronomic deschis recent lângă cultura de lavandă.
„Am avut pasiunea pentru bucătărie de mică şi îmi doream foarte mult să-mi fac un restaurant propriu, micuţ, în care să-mi pot alinta clienţii şi s-au legat de la sine lucrurile. Am început cu spaţiul de cazare, după aceea am pus cultura de lavandă şi apoi punctul gastronomic local. Avem 15 locuri acum şi pe viitor poate ne gândim să ne extindem în această direcţie. Încercăm să readucem gustul copilăriei în simţurile turiştilor“, a explicat Mihaela Robu.
Ea îşi aminteşte că dacă în prima duminică după deschidere au intrat în curte trei persoane, o lună mai târziu au intrat între 30 şi 40 de persoane. Mâncarea este realizată cu ceea ce au în gospodărie, dar pentru unele produse colaborează şi cu alţi producători din zonă.
Produsele din lavandă ajung acum la târguri din toată ţara, sunt comercializate în fiecare sâmbătă la piaţa din Suceava, şi merg chiar în străinătate, în Austria şi Italia, ţări care au fost mulţi ani „acasă“ pentru cele două surori din Cacica.
Mihaela Robu era bucătar-şef într-un restaurant din Italia, iar sora sa, Andreea Gavriliuc, are un business care oferă servicii de curăţenie în Austria. Cea din urmă a ales să se întoarcă acasă, la Suceava, tot pentru copil, pe care vrea să-l crească liber, chiar dacă recunoaşte că în Austria ar fi avut mai multe oportunităţi. „Aveam un teren şi ne-am gândit să punem o cultură de lavandă, să vedem cum merge. A fost frumos la început, costurile nu au fost chiar foarte mari pentru a înfiinţa cultura, dar apoi venit greul, deoarece am pus 75 de arii, o suprafaţă destul de mare, care necesită foarte multă muncă, iar noi suntem doar două familii care lucrează“, a menţionat Mihaela Robu. Investiţia iniţială în cultura de lavandă a fost de 10.000 de euro.
Produsele din lavandă ajung acum la târguri din toată ţara, sunt comercializate în fiecare sâmbătă la piaţa din Suceava, şi merg chiar în străinătate
Ea a adăugat că cea mai mare provocare pentru un mic business agricol este să găsească oameni cu care să poată lucra, care să îi ajute atunci când adună recolta sau atunci când fac distilarea uleiului esenţial de lavandă.
„Găsim greu zilieri. Nu am curaj să mă gândesc cu cine o să culegem lavanda anul acesta, pentru că avem o cultură de trei, patru ori mai bogată decât anul trecut şi abia intrăm în al doilea an de producţie, în octombrie. Încercăm să mai căutăm persoane care să ne ajute, pentru că este totul manual de la întreţinerea plantei până la cules şi la distilare. Momentan facem totul cu mânuţele noaste“, a povestit Mihaela Robu.
Ea a precizat însă ca a primit sfaturi şi sprijin privind cultura şi dezvoltarea businessului de la Direcţia Agricolă Judeţeană Suceava, dar şi de la alţi producători de lavandă din zonă, cât şi din ţară. Aceasta crede că e foarte important ca cineva să-ţi dea curajul să mai faci un pas, mai ales când te-ai întors din străinătate cu speranţă, şi să te asigure că o să fie bine. De altfel, ea şi sora sa nu erau familiare cu agrobusinessul.
Andreea Gavriliuc are experienţă în domeniul cosmeticii, care a ajutat-o la realizarea produselor naturale din lavandă, iar Mihaela Robu este specializată în domeniul culinar, astfel că se ocupă de ceea ce este pus pe masa turiştilor care vin să mănânce la punctul gastronomic deschis recent lângă cultura de lavandă.
„Am avut pasiunea pentru bucătărie de mică şi îmi doream foarte mult să-mi fac un restaurant propriu, micuţ, în care să-mi pot alinta clienţii şi s-au legat de la sine lucrurile. Am început cu spaţiul de cazare, după aceea am pus cultura de lavandă şi apoi punctul gastronomic local. Avem 15 locuri acum şi pe viitor poate ne gândim să ne extindem în această direcţie. Încercăm să readucem gustul copilăriei în simţurile turiştilor“, a explicat Mihaela Robu.
Ea îşi aminteşte că dacă în prima duminică după deschidere au intrat în curte trei persoane, o lună mai târziu au intrat între 30 şi 40 de persoane. Mâncarea este realizată cu ceea ce au în gospodărie, dar pentru unele produse colaborează şi cu alţi producători din zonă.
Produsele din lavandă ajung acum la târguri din toată ţara, sunt comercializate în fiecare sâmbătă la piaţa din Suceava, şi merg chiar în străinătate, în Austria şi Italia, ţări care au fost mulţi ani „acasă“ pentru cele două surori din Cacica.
